De ce este important să ne simțim doriți, să fim văzuți, auziți, apreciați? De ce tânjim permanent după iubire?

Dr. Psihiatru Elisabeth Kübler-Ross și unul dintre cei mai îndrăgiți învățători din lume are

O POVESTE CE DESCHIDE INIMI

în cel mai plăcut mod posibil și ea sună cam așa:

Unul din marile grupuri care veneau la atelierele ei, cuprindea un număr de veterani ai războiului din Vietnam, iar ea i-a rugat pe aceștia să treacă într-o altă cameră, astfel încât să-i dea posibilitatea să explice restului grupului ce se întâmplă cu ei. Veteranii au plecat din cameră şi au aşteptat până ce au fost rechemați.

Cât timp veteranii nu se aflau în sală, ea a transmis grupului că era momentul să se facă ceva pentru a-i vindeca,

că aceşti oameni țineau in ei foarte multă tristețe și suferinţă, sentimentul că nu au fost sprijiniți, nici iubiți și nici bineveniți,

atunci când s-au întors în America – şi că era momentul să se înceapă vindecarea acestor răni atât de profunde.

A cerut grupului ca, atunci când veteranii se întorc în încăpere,

să-i întâmpine cu urale, ca şi când acum veneau acasă pentru prima dată, să-i sărbătorească, manifestându-şi puternic iubirea şi bucuria de a-i vedea înapoi, să le şoptească cuvinte tandre de mângâiere, să-i încurajeze foarte tare şi să-i binecuvânteze – cu alte cuvinte, să-i primească acasă într-un mod care să-i atingă până în străfundul ființei lor.

Grupul a fost de acord, iar Elisabeth i-a invitat pe veterani înapoi în cameră. Când au sosit, toți i-au aclamat şi i-au aplaudat, au cântat cântece şi le-au dat foarte multă energie plină de iubire, prin care să-i încurajeze şi să-i vindece.

Veteranii au fost atât de copleșiți de emoție, încât au început să le curgă lacrimi pe față. Emoţiile erau atât de puternice, încât unii dintre ei au căzut în genunchii, plângând. Multora dintre ei le-a fost foarte greu să suporte povara urărilor de bun venit. Cu toate acestea, erau recunoscători. Cineva a început să cânte la pian marşuri militare și în jurul veteranilor s-a format un cerc.

Elisabeth le-a cerut veteranilor să meargă la fiecare persoană care forma cercul, pentru a primi mesajul de binecuvântare şi bun venit de la absolut fiecare şi să fie ținuți în braţe şi aplaudați. Unii dintre veterani erau atât de copleșiți, încât nu puteau umbla. Aşa că, ei s-au târât în patru labe în jurul cercului şi au trait experiența întoarcerii acasă, într-un mod cu totul nou. Nimănui din grup nu-i rămăseseră ochii uscați. Toată lumea a fost mişcată de această ceremonie de vindecare. Nu numai că veteranii au primit în acea zi vindecarea, dar şi fiecare dintre membrii grupului a fost atins şi binecuvântat de această experiență.

EXPERIENȚA DE A NU FI BINE PRIMIT

Este doar un exemplu, de a fi întâmpinați cum trebuie în decursul vieții noastre.

Oare câte experiențe de acest gen am avut în viață? Experiențe în care nu ne-am simțit bine veniți, doriţi şi sprijiniți, fie din partea părinților, apropiaților, colegilor, copiilor sau a altor oameni, fie într-o situație oarecare ce s-ar fi putut ivi, atunci când nu am fost recunoscuţi şi sprijiniți ca cine suntem.

Ni se dăruiesc atât de multe oportunități de a transforma în binecuvântări experiențele de a nu fi bineveniți, de a vindeca aceste răni o dată pentru totdeauna, dar puțini sunt cei care și beneficiază de ele.

Într-o manifestare de bun venit, există întotdeauna o binecuvântare.

Dacă simțim că există în viața noastră câteva lucruri cu adevărat importante, pe care nu le-am vindecat, deoarece nu ne-am simțit iubiți şi sprijiniți este timpul să le acordăm mai multă atenție.

Cum se poate lucra asta?

Cel mai ușor se poate lucra prin intermediul unui grup de întâmpinare care se poate crea, dar și în solitudine dacă știm să ne folosim imaginația, care poate fi de un real folos dacă reușim să (re)creăm acest eveniment într-un moment de liniște și conectare cu noi înșine. Ce este important este să știi că iubirea şi sprijinul sunt reale. Să ai credință!

Grupul se formează pe principiul rezonanței. Și ei, ca și tine au nevoie să experimenteze iertarea şi înțelegerea. Și ei au nevoie de o primire bună, au nevoie să fie întâmpinați la fel de mult pe cât ai tu nevoie să fii întâmpinat de către ei!

Se descrie împrejurarea în care ne-am simțit nedoriți. Se stabilește pe cine reprezintă grupul – pe părinți, copii, colegii de serviciu, sau oricine care, în povestea persoanei respective, nu o dorea.

În timp ce descrii situația în care nu te-ai simțit dorit, văzut, apreciat, auzit, cei din grup, sau în imaginea creată în minte, încep să te încurajeze, să strige de bucurie, să te ia în brațe, poate chiar să te aplaude, oferindu-ți foarte mult sprijin prin încurajări. Este ca şi când timpul s-ar opri în loc. Este un sentiment extraordinar de puternic, pe care nu avem cum să-l uităm ușor.

O binecuvântare care prinde aripi. Iar asta atinge inima persoanei în cel mai profund mod. Când eşti iubit şi bine primit, asta atinge miezul sufletului. Fiecare celulă din trup reacționează și devine atentă la iubire.

Acestea sunt momente de eliberare când suferința ne părăseşte trupul, când povara este îndepărtată și greutatea de pe suflet dispare treptat… dispare pe măsură ce ești ținut în brațele iubirii.

Cum am ajuns aici?

Ne-am obișnuit să adunăm foarte multe înlăuntrul nostru, foarte multe gânduri, vorbe, atitudini și comportamente, priviri, sentimente și amintiri dureroase. Le ținem ani și ani de zile și asta creează durere în prezent.

Dar indiferent de ceea ce păstrezi în interiorul tău, niciodată nu este prea târziu să-ți vindeci răni şi amintiri vechi, să fii întâmpinat cu bine, să fii iubit, să fii sprijinit.

După un astfel de moment poți mult mai ușor să atingi inimi, pentru că știi cum este, și tu ai trecut pe acolo. ”Știu, că și mie mi s-a întâmplat!”

Cât de important este să spunem şi exprimăm lucruri frumoase unul faţă de celălalt. Și ce binecuvântare este să nu permitem niciodată cuiva să simtă că nu este binevenit şi dorit în spațiul nostru.

Pentru că încă de la începutul vremurilor, și asta o scrie frumos Neale Donald Walsch, autorul cărților Coversații cu Dumnezeu  că tot ceea ce a dorit cu adevărat ființa umană este să iubească şi să fie iubită. Şi, tot ceea ce am realizat ca societate este să facem ca acest lucru să fie, practic, imposibil. Am creat tot felul de restricții religioase, de tabuuri tribale, de strategii ale societății, de indrumări de grup, de norme de vecinătate, de bariere limitative, de legi, politici, reguli şi regulamente care să ne spună pe cine, când, unde, cum şi de ce putem iubi – şi pe cine, când, unde, cum şi de ce nu putem.

Din nefericire, a doua listă este mai lungă decât prima. În modelarea experienței pe care am numit-o dragoste umană, am aşezat emiterea de judecăţi înaintea acceptării, condamnarea înaintea compasiunii, pedeapsa înaintea iertării şi limitarea înaintea libertății.

Într-un cuvânt, am făcut ca iubirea să fie condiționată și, luând această decizie, am făcut din ea ceva absolut lipsit de înțeles, un fals care nu mai este câtuşi de puțin iubire adevărată.

Dar niciodată nu este prea târziu ca inimile noastre să se deschidă şi ca noi toți să ne topim în experiența iubirii adevărate – dată şi primită. Noi facem acest lucru când ne binecuvântăm unul pe celălalt.

ÎN ÎNCHEIERE….

Acest proces a trecut de la Elisabeth Kübler-Ross, la mulți alții și ajunge și la voi cei care aveți urechi să auziți și ochi să vedeți. Și care aveți un impact în viețile celorlalți poate prin activitatea pe care o desfășurați. Puteți găsi o modalitate de a-l adapta programului sau muncii voastre, sau poate doar modului vostru unic de exprimare în lume. Putem împrumuta astfel de idei, le putem fura fără ca nimeni să se supere, pentru că sunt oameni care pot crea cu mult peste ce pot alții fura. Pe pincipiul

Nu pot ei fura, cât pot eu crea!

Este un moment bun de alinat sufletele oamenilor care s-au simțit cândva nedoriți. Oameni cărora le este dor de iubire și de fericire, care caută adevărul, care sunt dornici de înțelegere și-și doresc să pună capăt la tot ceea ce îi desparte.

Un proces prin care reușești să-i oferi acestui Om lubit care ești (dar nu știi încă), foarte mult sprijin pozitiv. O (re)întoarcere acasă!

Foto: Onder Ortel

Citește și despre alte articole AICI.

Dacă vrei să descoperi mai multe despre propria poveste printr-o sesiune de consiliere, găsești detalii mai jos.