IN MEMORIAM (MĂDĂLINA MANOLE)

Un an a trecut de când ea nu mai este printre noi. Mădălina, draga mea prietenă, a plecat poate mult prea devreme în viziunea mea, dar atunci când a trebuit, în viziunea Cerului. O persoană căreia nu aveai ce să-i reproșezi, poate uneori că nu are suficientă grijă de sufletul ei și de ea. Nu avea timp pentru micile bucurii, era tot timpul pe grabă, contra timp. O luptă cu timpul pe care acesta din urmă, a câștigat-o, dar fără să știe că ea a câștigat o nouă existență pe care o va impregna cu noile ei cunoștințe dobândite în viața ei.

Ne-a legat o sinceră prietenie,

O prietenie care a pornit și s-a dezvoltat în urma unui mesaj primit de la ea pe una din rețelele de socializare. O conexiune care s-a creat încă de la prima noastră întâlnire. Am depănat multe amintiri, multe ore, parcă ne-am fi cunoscut dintodeauna. De foarte puține ori mi s-a dat să experimentez în viață astfel de întâlniri.

Ne-am cunoscut în anul 2018, o întâlnire plină de emoție și multe zâmbete. Născute în aceeași dată – 11.05.1984, acesta se pare ca a fost și laitmotivul primei noastre întâlniri… parcă ne știam dintotdeauna și de multe ori râdeam pe tema asta… multe lucruri aveam în comun și, totuși, atât de diferite.

Mi-a ramas în suflet primul ei mesaj trimis:

„Îmi iau inima în dinți și îndrăznesc să-ți scriu. Nu am nimic să-ți spun decât că te apreciez, că acum te investighez și nu știu cum nu te-am descoperit mai devreme – știu că, de multe ori, semne sunt, dar le ignor. Este o mare bucurie să te cunosc, virtual deocamdată, și îmi doresc să vină ziua în care să te îmbrățisez.

Mă uit la pozele tale și nu-mi vine să cred că nu ne-am întâlnit niciodată, pentru că simt că te cunosc dintotdeauna, zâmbetul tău mi-este atât de cunoscut…sunt născută în aceeași zi cu tine.

Și trebuie să te cunosc. Chiar îmi doream de ani de zile să cunosc pe cineva născut odată cu mine, și să mai și scrii, și despre spiritualitate și Dumnezeu… ce mai pot cere acum? Sunt impresionată.”

Doamne, mă aprecia atât de mult, încât deseori nu mă simțeam demnă de aprecierea ei, demnă de privirile ei calde și pline de recunoștință că m-a întâlnit. O priveam, la rândul meu, și parcă mă vedeam în oglindă, mă întâlneam cu o altă versiune a mea în aceeași viață. Era o altă fațetă de-a mea. Mult îmbunătățită din multe puncte de vedere, și vice versa. Ne completam adeseori, eram în același gând, ne completam frazele. Râdeam mult când ne întâlneam, și povesteam… de pierdem noțiunea timpului. Ne uimeam că încă o dată reușisem să păcălim timpul, să-l stăpânim.

O ascultam cu atâta drag de fiecare dată. Mi-era un așa drag sufletesc de ea. Reușise încă de la primele rânduri scrise să se cuibărească în sufletul meu ca și cum ar fi făcut parte dintotdeauna de acolo. Ca și cum am fi fost parte din același tip de suflet. Un suflet mare care nu a avut încotro decât să se separe pentru a-și putea continua călătoria.

DE CE AM DECIS SĂ SCRIU ACEST ARTICOL?

Pentru că știu că a fost o dorință arzătoare a ei, un impuls care a avut puterea să mă atragă și pe mine asemeni unui magnet, prin prisma faptului că eram născute în aceeași zi, lună și an. Și acesta ar fi trebuit să fie subiectul articolului – diferențe și asemănări între persoane care sunt născute sub aceeași codificare.

Și cel mai bun exemplu eram noi, viața noastră. Știm bine, și de multe ori am povestit cu ea, de faptul că impactul educației, al modelului parentat, mediul social, oamenii cu care ne-am înconjurat, bagajul karmic, numele diferit, interpretarea diferită a experiențelor trăite ne-au modelat diferit. Toate acestea amprentează diferit harta fiecărei persoane, născute chiar sub aceeași stea, cum ne plăcea să amintim. Elemente care scot în evidență anumite trăsături și ascund altele. Factori care accentuează un destin și umbresc altul. Munca interioară și-a spus cuvântul. La fel și transformările interioare, atenția pe care fiecare și-a îndreptat-o înspre sine.

Diferențe și asemănări între persoane care sunt născute sub aceeași codificare.

Să vedem mai întâi cum influențează ceilalți factori datele de naștere asemănătoare –

Dacă în această zi – 11 mai 1984, pe pământ s-au născut mai mulți copii, asta nu înseamnă că aceștia vor avea același destin. Și asta pentru că se diferențiază prin mulți alți factori, cum ar fi – numele,  părinții (calitățile și defectele acestora), țara în care se nasc sau trăiesc, cultura, neamul… Toate acestea își vor pune amprenta și vor contribui la frânarea sau dezvoltarea anumitor calităti. Aceste calități sunt egale și comune pentru toți acești copii. Ei vor avea aceleași calități inițiale dar, fiecare dintre ei vor dezvolta anumite forțe interioare sau le vor frâna pentru a supraviețui în medii diferite.

Dacă ne referim la perspectiva numerologică, acești copii vor fi condiționați și de cifrele cu care se vor întâlni frecvent în cursul vieții lor, cum ar fi – cifra de vibrație a țării, orașului, adresei, numărului apartamentului și numărului de oameni ce trăiesc în acel apartament în momentul naşterii, numărul certificatului de naștere, codul numeric personal, cifra de vibrație a actelor de identitate,  certificatelor de căsătorie, pasaportului, a grupurilor de oameni care le-au fost în preajmă etc.

Noi aveam aceleaşi capacități și calități ascunse în interior, dar fiecare le-am manifestat în exterior în moduri diferite în conformitate cu mediul înconjurător, cu dorințele și aspirațiile fiecăreia. Pe lângă asta, în cursul vieții noastre, am intrat în relații și cu alte cifre (ale noastre sau ale celorlalți). Acestea ne-au obligat să ne adaptăm unor moduri de viață diferite, dar utilizând aceleaşi forte și energii pe care le-am avut încă de la naștere, egale pentru amândouă.

Fiecare am declanșat nişte procese diferite, am generat alte efecte care au pornit de la alte cauze și asta ne-a condus la modelarea unui alt destin, dar pe baza acelorași capacități interioare, acelorași caracteristici primite în momentul nașterii.

Sper să îți ofere mai multă claritate o analogie interesantă oferită de numerologul Anatol Basarab – „să comparăm 2.000 de copii cu aceeași dată de naștere cu niște aparate de fotografiat care sunt de o anumită marcă. Sunt produse într-o serie de 2.000 de exemplare, într-o singură zi, pe toată suprafața pământului. Toate sunt făcute la fel, producție de serie, toate au aceleași caracteristici tehnice și aceleași calități. Odată ieşite de pe banda de producție a fabricii naturii și a cosmosului, toate aceste aparate (oameni) vor nimeri în condiții diferite și vor fi utilizate diferit. Astfel, fiecare aparat (om) va avea soarta diferită, fie că el este folosit la capacitate maximă, fie că stă undeva în dulap și este utilizat doar la sărbători, ocazii, dar toate vor fi la fel. Diferența dintre un aparat și om este că acesta din urmă este conștient de sine (dar nu permanent: omul ba este conștient de sine, ba nu, ca și cum doarme în stare de veghe) și poate să dorească să se implice și în alte procese mai complicate care necesită prezența în om a altor energii şi calități pe care acesta poate nu le are. În aceste cazuri, omul îşi modifică soarta și mai mult și se poate asemăna cu același aparat, dar care deja este conștient și încearcă la un moment dat să fie altceva decât este predestinat. Adică își ia asupra lui misiunea de a deveni o armă, să zicem, sau un ciocan. Acesta poate va reuși să lovească în ceva de două-trei ori, dar apoi va trebui să se repare pe el însuși și va consuma timp pentru a se întoarce la funcția normală a lui. Nu întâmplător se spune că în Univers fiecare lucru își are locul lui, foarte bine determinat. Dacă omul își îndeplinește cu succes misiunea lui, el va fi fericit, dacă nu, atunci va simți pe pielea lui toate nefericirile care se vor abate tocmai peste el. Dacă aparatul de fotografiat nu mai vrea să fie el însuși, nu-și îndeplinește funcțiile lui, atunci noi ori îl aruncăm într-o parte și uităm de el, în acest caz viața va merge pe undeva, alături de el, ori îl vom desface pentru a vedea care îi este problema, ceea ce pentru aparat va fi destul de dureros. Sau poate îl vom desface pentru piese de schimb, ceea ce pentru aparat este și mai rău. Acum, înlocuiți-vă pe dvs. cu cuvântul Cosmos, iar aparatul de fotografiat înlocuiți-l cu un om oarecare și veți vedea o foarte mare asemănare în relațiile om-aparat şi în relațiile om-Cosmos. Această analogie nu este aplicabilă doar omului,ci și familiei, societății, civilizației.”

Ei, înțelegem noi cât de diferiți suntem? Suntem diferiți, dar egali ca valoare, egali ca și formă umană, același corp (chiar dacă diferă ca și aspect, și aici impactul major este dat de experiențele de viață și reacțiile emoționale care contribuie la cizelarea formei) asemănător ca și conținut, funcţionăm pe baza acelorași legi egale atât pentru regnul animal, cât și uman, cu corpuri conductoare ale energiilor cosmice – suntem diferiți, ne manifestăm și influențăm lumea înconjurătoare în moduri diferite, deoarece corpurile noastre, de la un om la altul au capacități diferite de a conduce prin ele aceleași energii venite din univers, care sunt egale pentru toți. Fiecare dintre noi primeşte, sau poate primi numai anumite doze de energii universale, cu diferite lungimi de undă pe care trebuie să le manifeste într-un anumit fel și să le reîntoarcă mult îmbunătățite spre Dumnezeu. Și aici apare diferența dintre noi și capacitatea pe care o cultivăm și o dezvoltăm fiecare.

Revenind la mine și la Mădalina,

Prin ce ne asemănam noi?

Prin dorința de căutare, de cercetare, prin curiozitate, dragul de a lucra cu oamenii. Prin jovialitate, bucurie, farmecul și carisma de care dădeam dovadă fără a face ceva anume pentru asta. Am venit cu acest dar, cum ar fi zis cineva acolo sus în cer –  o doză de farmec să le dăm acestor suflete că vor avea nevoie pe pământ. Nu am făcut ceva anume să le dobândim în prezent, cu unele am venit deja, ne-au fost adăugate în desagă. Dar sigur altă dată am depus un efort pentru a le dobândi. Și-un strop de frumusețe a fost adăugat, ca să facem călătoria mai plăcută. Și unul de strălucire interioară.

Ne-a plăcut rolul de deschizător de drumuri, de susținător al oamenilor, de dăruitor de cunoaștere în vederea schimbării modului de a percepe realitatea.

Prin ce ne deosebeam?

Ea, spre deosebire de mine, era extrem de vorbăreață, petrecăreață, mult prea implicată în muncă (unii dintre factorii care au contribuit la epuizarea ei), nerăbdătoare. Eu, mi-am dobândit mai mult capacitatea de a asculta, și asta pentru că am fost dintotdeauna mai tăcută din fire, mai atentă și calculată, liniștită, pasionată mai mult de viețile oamenilor decât de modalitățile folosite de a-i îndruma.

Ea, extrem de pasionată de meseria pe care o exercita în media, astrologie. O iubea.

…m-a anunțat cu mare bucurie cand s-a înscris la cursul de astrologie. Și mă anunța uneori când e mercur retrograd, când mai apărea vreun aspect nou, sau la trecerea dintre ani. În fiecare an trăia cu speranța că acel an va fi unul mai bun. Și se bucura când mai trecea un an spunând că a fost unul dificil pentru ea.

Eu, mai pasionată de om decât de instrumente de calcul. Ea putea exprima mai multe verbal, chiar și non-verbal, decât prin scris. În schimb, eu mă pot exprima mult mai ușor prin scris și pot fi mult mai profundă prin intermediul scrisului, pot simți altfel lucrurile. Abilitatea de a comunica există, conform codificării noastre, doar că fiecare și-a dezvoltat-o diferit.

Numele ei era sub vibrație 7, al meu sub vibrație 11. Ea o căutătoare, eu o inspiratoare. Presiunea pe umerii ei era și prin faptul că numele ei se regăsea sub vibrație 7 care o îndemna la căutări interioare, la autodescoperire, la inițierea unor procese pragmatice de lucru interior. La mine, vibrația numelui 11 venea cu o presiune mare dar, pe un alt nivel. Destinul, ziua și numele îmi aminteau același lucru. O și mai mare responsabilitate de a-mi îndeplini destinul.

Atenția mea era îndreptată de câțiva ani spre munca interioară, și sigur de câteva existențe. Simțeam că nu sunt completă, că ceva lipsește pe țesătura vieții mele. În schimb, atenția ei era îndreptată spre planul material și social, spre munca intelectuală, spre efortul susținut al unei vieți independente care-i umbrea încet, dar sigur, strălucirea interioară. Ceea ce atenția hrănește, crește și se dezvoltă. Dar cu ce preț? Viața  a prins-o în mrejele ei materiale. S-a rătăcit prin cotloanele întortocheate și umbroase ale vieții materiale, care și-a cerut tributul. Trupul ei nu mai putea înmagazina tensiunile psiho-emoționale, creierul ei nu avea timp de un scurt răgaz. Munca era definiția reușitei ei și se pare că totul o îndemna spre o pauză, doar că ea nu a ascultat. Știa, dar presiunea socială și materială încă o domina. Se pare că sufletul ei avea nevoie de odihnă (nu mai suporta tensiunea la care era supus) pentru a se putea pregăti pentru o nouă călătorie, o nouă experiență de viață. Sunt sigură că și-a ales deja o nouă aventură de care este mai mult decât entuziasmată…

Dorința ei de libertate și de aventură nu a fost îndeplinită conform aspirațiilor sufletului. Exprimarea vibrației 5 în planul material i-a dat bătăi de cap, ceea ce mie mi-a priit de minune. Mi-a luminat sufletul și cu fiecare călătorie prindeam aripi noi. Ea aspira, eu beneficiam. Diferența era că pe mine m-a ajutat munca interioară. Și ei îi plăcea, dar nu avea timp pentru asta, era mult prea preocupată să-și ducă la bun sfârșit angajamentele.

Pentru mine, Mădălina a fost (și încă este)

o ființă deosebită, caldă, iubitoare, plină de viață. Trăia intens fiecare emoție, mult prea intens uneori, pentru inima ei care primea permanent unde diverse și intense de trăiri. Unde pe care nu-și acorda suficient timp să le integreze, internalizeze astfel încât să poate fi procesată o nouă doză de trăire intensă. Poate că și aceasta a fost o cauză care a condus la plecare ei mult prea devreme (sau poate nu). Corpul ei nu mai putea procesa intensități și potențialități atât de diferite din punct de vedere vibrațional.

Amintirea ei va rămâne pe buzele multora și în inimile tuturor celor care au întâlnit-o.

Cunoscută în peisajul media, pentru mine era doar prietena cunoscută de sufletul meu din alte existențe.

Mi-e dor de ea, și îi împărtășeam adesea asta… ne gândeam de multe ori una la alta și ne scriam în același timp. Ne-am sincronizat de multe ori. Îi scriam fără să am ceva de comunicat, doar spunându-i că ma gândesc la ea, și ea îmi răspundea că simțea că mă gândesc la ea. Între noi a fost o frumoasă conexiune. De multe ori îmi spunea că mă iubește pentru ceea ce sunt. Și eu tare mult o iubeam și îi iubesc în continuare sufletul ei atât de frumos, chiar dacă el deja călătorește în alte lumi, sau poate că-i aici, cu noi, deja în lumea asta.

Îmi scria când avea ceva pe suflet, când nu mai putea și se gândea că e timpul să își pună viața în ordine.

De multe ori îi aminteam să aibă mai multă grijă de sufletul ei, că nimic nu contează mai mult. Și îmi spunea că are mult de lucru și adeseori plângea când muncea (când își scria articolelel de presă pentru difeite publicații cu care era în colaborare), spunându-mi că nu se simțea bine, dar cu toate astea nu se oprea pentru că trebuia să-și onoreze contractele. Și asta a făcut-o chiar cu prețul sănătății, și al vieții, se pare…

Îmi spunea:

„Sunt multe pe capul meu și în jurul meu și trebuie să le fac față. Mulțumesc mult că mă înțelegi și mă accepți așa cum sunt dar… mă voi schimba, vreau și eu să ajung la starea de bine și de liniște la care ești tu…a fost foarte greu, dar o să văd partea bună și o să am mai multă grijă de mine.”

Și viața multe semne i-a dat, mult prea multe uneori…dar ea trăia cu gândul că într-o zi se va liniști „astrograma mea zice că munca mă îmbolnăvește și simt asta… deci trebuie să schimb.”

Când reușeam să ne vedem, o mare bucurie trăiam amândouă. Voia să o anunț de fiecare dată când ajungeam prin zonă, că „nu există să nu ne vedem„, spunea ea. Lăsa totul și reușeam să ne vedem, și anulam chiar existența timpului în acele momente.

Și ultima dată nu am anunțat-o… nu aveam de unde ști că poate va fi pentru ultima oară când o văd. Mi-a părut rău că nu am reușit să o văd.

Și-mi amintesc cu ochii înlăcrimați că-mi spunea până în ultima clipă că are o datorie la mine – să îmi facă astrograma – și nu a mai apucat. Dar nu mai are de ce să își facă griji acum, că și-a îndeplinit datoria cu vârf și îndesat față de mine, prin toată bucuria sufletească pe care mi-a dăruit-o.

Prin acest articol am reușit să duc la bun sfârșit dorința ei de a scrie un articol despre această frumoasă paralelă dintre noi, prin prisma faptului că ne-am născut sub aceeași stea. Am amintit despre acest lucru în multe dintre discuțiile noastre, și chiar un timp ne-am dorit să găsim chiar și un bărbat născut la aceeași dată cu noi pentru ca articolul să fie mai cuprinzător. Cine știe, poate un cititor din viitor va da peste acest articol și îl va completa printr-un comentariu. Ar fi plăcut… ca o adiere ușoară de primăvară.

Mă înclin în fața sufletului tău și

vei avea mereu un loc cald în inima mea, draga mea prietenă!

Foto. Autor Necunoscut