Se apropie timpul naşterii lui Hristos: luna este ascunsă, noaptea este liniştită, clopotele Crăciunului de pe un deal pe altul îşi răspund reciproc, prin ceaţă, spunea frumos Alfred Tennyson. Ce sentiment plăcut apare când se apropie o zi de sărbătoare de o asemenea valoare. Parcă ai vrea să dureze la nesfârșit!

Oare de ce nu suntem capabili să menținem starea de bucurie și de sărbătoare din suflet pe durata întregului an și… a întregii vieți?

Solstițiul de iarnă! Nu este deloc întâmplătoare sărbătoarea Crăciunului în apropierea solstițiului. O perioadă în care în natură circulă energii care influențează totul în jur, inclusiv ființă umană. Un fenomen ce se petrece o dată pe an când natura pregătește o nouă viață. Cheia către acest frumos mix energetic constă în deschiderea ființei umane, în gradul de conștiență de sine. Numai atunci poate intra în armonie cu aceste energii care ajută la transformarea interioară. Este un moment de reculegere ce permite ființei umane să pătrundă mai adânc în universul ei interior. Nu este vorba nicidecum despre mâncare, băutură și petrecere. Este despre sărbătoarea ce se petrece în sufletul fiecăruia. O sărbătoare care emană prin toții porii și însuflețește oamenii.

Nașterea aduce noutate, schimbare, deschiderea către iubire. De Crăciun, dacă ne raportăm la latura divină și mai puțin la cea umană, observăm nașterea principiului Hristic, ci nu a omului Iisus. Când lăsăm nașterea principiului Hristic să aibă loc în sinea noastră, se naște iubirea, lumina și adevărul.

Dar pentru orice naștere este nevoie de o pregătire. Și părinții, pentru a da naștere unui spirit divin au nevoie de pregătire, la fel cum a avut și Fecioara Maria și Iosif înainte de a-l naște pe Iisus. Dacă au fost aleși înseamnă că erau și pregătiți, demni de a naște un asemenea spirit.

Oare trebuie să aşteptăm Crăciunul să iubim mai mult, să arătăm un strop de bunătate și de căldură? Crăciunul semnifică nașterea, aprinderea flăcării bunătății, blândeții, a omeniei și a emoției. Crăciunul ne deschide sufletele, este acel timp în care inimile ce au stat de-a lungul anului închise se deschid pentru câteva clipe.

Crăciunul este momentul în care omul se unește cu imensul univers, în care cerul atinge pământul preț de câteva secunde, în care deschidem ușa celor mai frumoase daruri care se găsesc în imensul nostru univers interior. Și cadourile de sub brad nu reprezintă decât o mică extensie a darurilor sufletești.

Maica Tereza spune că este Crăciun de fiecare dată când îl laşi pe Dumnezeu să îi iubească pe alţii prin tine, de fiecare dată când zâmbeşti aproapelui tău şi îi oferi mâna ta. Da, este Crăciun de fiecare dată când ninge cu iubire, iertare, bucurie. Și asta reprezintă adevăratul dar al Crăciunului.

Cred cu tărie că atât timp cât vom continua să trăim spiritul Crăciunului în fiecare clipă a vieții, vom putea aduce bucurie și iubire lumii întregi. Cât timp ne acordăm nouă sau celorlați un strop de iertare, de toleranță, blândețe, recunoștință, iubire, respect, fericire, atenție, căldură, lumea mai are o șansă.

Si închei frumosul gând cu ideea lui Roy L. Smith – când nu ai în suflet Crăciunul, degeaba îl cauţi sub brad.

Sărbători presărate de Bucurie!

Foto: Annie Spratt