Să ne înfrumusețăm experiențele pământești de aceste sărbători prin ingerarea și împărtășirea fructelor spiritului. Consumăm aceste „fructe” arătându-ne blândețea, bunătatea, compasiunea, răbdarea, dragostea și altele asemenea lor. Iar când suntem saturați din punct de vedere spiritual, putem împărtăși cu și mai multă compasiune același nivel de iubire cu ceilalți. 

Ar fi tare frumos să ne sărbătorim unii pe alții, legătura pe care o avem cu toții și să glorificăm frumoasa relație dintre Creator și toată creația! Deși ne-am născut cu toții în familii, de diferite rase, ca entități sufletești separare, toți facem parte din aceeași mare familie spirituală.

…toate sufletele au fost create la început și își găsesc drumul înapoi acasă fiecare în ritmul său!

Semințele prolifice de Sărbători

Sărbătorile reprezintă o oportunitate excelentă de a planta și de a crește semințele recunoștinței, iubirii și ale iertării. Un bun moment pentru a reflecta asupra idealului nostru spiritual și a ne bucura mai mult de roadele spirituale mai sus amintite.

Reușim să ne stabilim un ideal spiritual când ne conturăm cu ajutorul imaginației cea mai bună versiune a noastră și ne măsurăm acțiunile după acea imagine.

Totuși, măsurarea altora după standardul nostru nu este o activitate constructivă pe calea noastră spirituală, deoarece fiecare individ este un univers cu un ritm total diferit. 

Fiecare are dreptul la opiniile sale unice și ar trebui să fim liberi să ne schimbăm ideile unii cu ceilalți. Putem să fim de acord or, la fel de bine, să nu fim de acord. Cu toate acestea, atunci când intensificăm aceste experiențe prin exprimarea dezaprobării reciprocă a punctelor de vedere, când căutăm să ne „corectăm” reciproc, dezbaterea constructivă devine adeseori aprinsă și se transformă în judecăți crâncene.

Condamnarea sau activitatea de a arăta o dezaprobare severă este o facultate a minții și, mai degrabă decât să construiască, o distruge. Într-adevăr, este una dintre cele mai mari dependențe ignorate sau respinse, pentru că societatea noastră pare să aibă o constrângere de a găsi vina. Și, din păcate, încălcăm fără să știm spiritul poruncii a cincea, de a nu lua o viață. Sub suprafață, inima poruncii este să nu fim distructivi în gândurile, cuvintele sau acțiunile noastre față de noi înșine sau de ceilalți. 

…există atât de mult bine în cei mai răi dintre noi și potențialul de atât de mult rău în cei mai buni dintre noi, încât nu este potrivit ca Nici Unul dintre noi să caute și să găsească greșelile unul în celălalt!  (ECRL 1158-15) se spune într-o citire a binecunoscutului Edgar Cayce.

Emoțiile care apar din acele situații tulburătoare din experiența noastră și care au devenit antagonice își au locul lor. Să ne folosim facultățile psihice – să nu abuzăm nici în cunoaștere, nici în libertate. Acestea sunt forțe înnăscute care se supun voinței noastre.

Să dobândim acea atitudine a minții care îndepărtează ura, răutatea, anxietatea, gelozia. Și creează în locul lor roadele spiritului – iubire, răbdare, compasiune, bunătate, blândețe… Ele dărâmă barierele, aduc pace și armonie, ne motivează să nu găsim vină pentru că cineva „a uitat”, judecata cuiva a fost rea, cineva a fost egoist astăzi. Acestea se pot trece cu vederea…

Roadele spiritului se regăsesc și în cadrul mesei de sărbători.

Masa în familie, de Sărbători 

Este printre singurele momente care ne-au rămas din timpuri străvechi. Moment în care ne dedicăm familiei. A slăbit și acesta în intensitate dar, cel puțin, nu a pierit în negura timpului.

Așteptăm sărbătorile ca să ne bucurăm împreună de bucatele pregătite cu drag, de timpul petrecut împreună, pentru că noi am pierdut obiceiul de a lua masa în familie. În trecut acest obicei nu era despre mâncare, ci despre conexiune, împărtășire, comunicare. Despre a spune povești de viață. Ne întâlneam să ne împărtășim realizările, să povestim despre lucruri frumoase și dragii inimii, despre viață și trăire cu sens.

Astăzi te găsești la masa de sărbători, înconjurat de conversații tulburătoare cu privire la vremurile noastre tumultoase. Nimic despre discuții constructive, despre reușite, despre aspecte plăcute ale sufletului.

Aici se potrivește ruga: „Iartă-ne Părinte, căci nu știm ce facem”. 

Ceea ce este cu adevărat important nu este neapărat ceea ce spunem, ci felul în care spunem, felul în care ne adresăm, atitudinea aleasă, ținuta, limbajul non verbal, privirea, gesturile și toate aspectele pe care cei inițiați în ale vieții și sufletului le cunosc și le practică constant.

De aceste Sărbători (și nu numai):

Să nu adăugăm combustibil la focul unei dezbateri aprinse, ci să fim ca apa care stinge vâlvătaia. 

Să fim ca pământul, roditor, trainic, stabil și temeinic.

Să devenim fluizi, proaspeți și curați asemeni aerului.

Să lăsăm scânteia divină aprinsă, să lumineze și să încălzească inimile reci și distanțate.

Vorbele noastre să fie dulci pentru că vor avea putere de a îndulci o conversație amară, vor netezi marginile unei limbi ascuțite și vor permite atmosferei să se detensioneze. 

Să nu ne condamnăm unii pe alții. Adeseori există posibilitatea de a nu fi de acord și de a păstra o tăcere blândă, atunci când este cazul, cu respect. 

Indiferent de raportul relațional:

Alegem să fim o treaptă, nu un obstacol sau o piatră de poticnire

Alegem să despovărăm, nu să îngreunăm.

Alegem să fim conținut, nu formă. 

Alegem să fim lumină, nu întuneric.

Să nu uităm că relațiile cu ceilalți, cu persoane semnificative, sunt cele mai importante.

Iar prin împărtășirea roadelor spiritului, împrăștiem semințele adevărului și putem crea pace și armonie întâlnindu-i pe alții acolo unde sunt ei, mai degrabă decât acolo unde vrem să fie sau unde credem că ar trebui să fie.

Fie ca roadele spiritului acestor sărbători să vă lumineze și să vă încălzească inimile, să vă îmbrățișeze și să vă dăruiască lliniște și bucuri.

Sărbători cu Bine, Cald și Frumos!

Foto. Joanna Kosinska on Unsplash

Citește și un scurt gând de Crăciun aici.