
OMUL NU TREBUIE SALVAT, CI IUBIT
Cel mai bun ajutor oferit omului a fost, este și va fi Iubirea. Cea mai bună terapie este, de departe, Iubirea. Știu că pare un clișeu, sensul iubirii fiind nimicit de frecvența cu care îl folosim în limbajul uzual, de lipsa informației și a energiei ce definesc și conturează acest termen. Dar credeți-mă că iubirea oferită dincolo de norme, reguli, principii și idei face minuni. Și aici nu mă refer la iubirea oferită doar familiei, copiilor sau partenerului de viață, pentru că acestea sunt doar manifestări ale Iubirii Divine.
Când ajungi să emani iubire prin toate celulele, viața va căpăta culoare. Într-adevăr iubirea se simte, nu se discută, dar pentru a o simți este necesar să înțelegi ce-i stă în cale, ce o oprește de la a se manifesta și în viața ta. De fiecare dată când trădezi iubirea în favoarea bogăției materiale sau psihice (concepte, idei, principii, obiective…), tu generezi o cauză, iar efectul nu va întârzia să apară.
Iubirea se pierde cu fiecare păcat, cu fiecare dezechilibru produs. Omul a ajuns să se dezică de iubire la orice pas, prin ceea ce gândește, simte și trăiește. Când legătura cu unitatea, cu divinitatea se pierde, bolile și suferințele își fac apariția. La nivel microcosmic, când celula umană pierde conexiunea cu întregul, haosul se instalează ușor. Ființa umană a învățat să renunțe la iubire atât de ușor. Iar acum nu face altceva decât să culeagă roadele.
Când iubirea din suflet slăbește, nicio tehnică nu ajută pe termen lung. Pe termen scurt poate îmbunătăți, dar cu ce preț, cu ce fel de energie dacă energia hrănitoare a iubirii lipsește?
MULTE TEHNICI, MULTĂ CONFUZIE
Când începi să cauți cele mai eficiente căi de alinare a suferinţei? (și implicit calea spre Iubire)
Când vrei să îți fie mai bine sufletește, când depășești pragul de suportabilitate sau când consideri că apariția suferinței are vreo legătură cu ceva sau cineva din exteriorul tău, neasumându-ți responsabilitatea pentru ceea ce îți oglindește mediul extern. Căile pot fi diverse, de la discipline care fac obiectul medicinei, psihologiei, psihiatriei, psihanalizei, tehnici comportamentale, terapii alternative, la metafizică, sisteme filozofice, tehnici de vindecare holistică, cursuri de autodezvoltare, căi spirituale, tehnici de meditație şi diverse metode de extindere a conştienţei.
Indicatorul speranței pe drumul suferinței
Orice fel de suferință, problemă, necaz, boală ai avea, există totuși o rețetă care te conduce pe culmile succesului. Este o rețetă universal valabilă, despre care voi aminti mai departe. Dar până atunci haide să vedem care este periplul omului ce caută răspuns la problema lui existențială (până la urma tot la situații existențiale ajungem).
Omul apelează la specialiști, primește sfaturi, le aplică și o perioadă pare că totul merge strună, după care revine fix în același punct din care a plecat. El caută răspunsul la medic, psiholog, psihiatru, astrolog, numerolog, vraci, consultant, preot. Urmează cursuri, seminarii, citește cărți de dezvoltare personală și spirituală, aplică diferite tehnici de psihoterapie, tehnici și terapii diverse, de la echilibrarea chakrelor, acupunctură, presopunctură, masaj, yoga, vindecare cu lumină, cristale, nutriție, remedii florare, meditație, până la diete miraculoase, vegetarianism, afirmații pozitive, vizualizări, NLP, channeling, pilates, TAO, homeopatie, chiropractică, feng shui, naturopatie și lista parcă se mărește pe zi ce trece.
Meditează, călătorește în locuri considerate sacre, sau în zone de importanță spirituală precum Peru, India, Tibet să se regăsească. Bea amestecuri dubioase, consultă șamani renumiți, poartă talismane, încearcă tehnici care mai de care mai ciudate. Își căută un guru, duhovnic, sfătuitor. Folosește incantații, meditații, rugăciuni, posturi. Retrăiește experiențe trecute, consumă substanțe psihedelice. Etalează cărțile de tarot, își fac vision-board, studiază filozofii orientale, magie și diverse culte.
Dr. Hawkins chiar descrie, într-o notă comică, în cărțile sale următoarele – cântați mantre, beți ceai verde, participați la ședințe de comunicare mediumice, faceți jogging, vi se fac clisme, faceți aerobic, stați cu picioarele în sus și capul în jos, purtați bijuterii cu proprietăți mistice, luați calmante, faceți injecții cu hormoni, încercați sărurile celulare, echilibrați mineralele din corp, învățați proiecție astrală, nu mâncați decât varză, folosiți produse organice, faceți saună, încercați amestecuri de ierburi chinezești, cântați cântece tribale, țipați în ședințe de terapie primală, loviți perne, stați sub piramidă, luați aminoacizi, încercați terapia culorilor, ascultați mesaje subliminale, luați enzime pentru creier, antidepresive, gătiți cu ingredinete exotice, căutați ciudățenii fermentate pe meleaguri îndepărtate, formați cercuri în care să vă țineți de mână, renunțați să faceți sex, vă îmbrăcați în robe galbene, vă propuneți să salvați planeta, vi se citește viitorul în palmă, faceți sex tantric, obțineți vindecarea lui baba-nu-știu-cum, vă alăturați unui grup anonim, mergeți în pelerinaj la Lourdes, vă bălăciți în izvoare termale, purtați încălțări terapeutice, mergeți să vi se citească aura,vă împământați, acumulați mai multă prana, expirați afară toată negativitatea, încercați acupunctura cu ace de aur, vă gândiți dacă să apelați la terapia cu vezică de șarpe, vă curățați aura, călătoriți în India, găsiți un guru, vă dezbrăcați, faceți baie în Gange, mâncați cu mâinile, vă spălați cu apă rece și… ajungeți într-un hal fără de hal.
Până la urmă, ceea ce este de apreciat este curajul de care dă dovadă omul. Dârzenia și perseverența lui. El totuși speră că va găsi o cale să îndepărteze suferința. Iar acolo unde există confuzie încă există speranță. Partea bună a confuziei este că oferă protecția împotriva impunerii forțate a unei idei.
Pornim din nou pe alei întunecate, drumuri închise, fără ieșire. Suntem exploatați, dezamăgiți și ce facem? Ne continuăm căutarea pentru a găsi răspunsul, soluția.
Ajungem să fim sătui de toate căutările, dar încercăm încă. Oare unde greșim?
Țelul existenței noastre și sensul încarnării este devenirea conştientă. Este singura care supravieţuieşte dincolo de moarte. Din păcate, aceasta este o temă lipsită de importanță pentru majoritatea oamenilor.
Când tehnicile aplicate devin obstacole
- Când omul nu a învățat să iubească (orice metodă care-i îmbunătățește starea fizică, psihică, emoțională poate avea efecte pe termen scurt). Pentru transformare ai nevoie de energie, care poate proveni din Iubire sau din rezervele viitoare ale tale sau ale urmașilor (în planul subtil al sufletului ce este dincolo de timp și spațiu, trecutul, prezentul și viitorul se întrepătrund, iar ființele reprezintă o unitate ce interacționează). Dacă sufletul omului este încărcat cu sentimente ca invidia, judecata, superioritatea…, dacă nu a învăţat să iubească, orice tehnică ce-i îmbunătăţeşte considerabil starea fizică şi emoţională, poate avea efecte negative pe termen lung.
- Când nu se desfășoară în deplină detaşare, linişte psihică și emoţională. Fiecare nouă metodă în care sufletul este lipsit de iubire, de detașare, liniște, va aduce cu ea un grad de dificultate ridicat, din cauza faptului că energia este direcționată către formă, ci nu către conținut, ea devine mai degrabă un scop, nu un mijloc de purificare a sufletului. Devine un scop în a-ți însănătoși corpul, mintea devine din ce în ce mai confuză, iar sufletul va mai acumula o încărcatură în plus…
- Când scopul este altul decât purificarea sufletului (observăm o diferența între tehnicile aplicate în orient ce sunt îndreptate spre desăvârșire și cele din occident, aplicate cu scopul de a avea rezultate în planul material). Există posibilitatea ca trupul să fie vindecat cu ajutorul unor tehnici de respirație, a unei alimentații echilibrate și a altor metode, dar acest lucru nu înseamnă că problemele interioare dispar, că murdăria sufletească se va șterge instantaneu. Ele încă există și așteaptă să fie eliberate. O stare de sănătate bună a corpului nu indică neapărat și una a sufletului. Aspectele negative, nerezolvate de la nivel de suflet chiar se pot accentua dacă vor fi ascunse mult timp sub preș, deoarece ele acumulează din ce în ce mai multă energie.
CREDINȚA: AȘA A FOST SĂ FIE, AȘA A VRUT DUMNEZEU (a-ți duce crucea)
Cum percep eu, la acest moment, voința divină?
Noi suntem cu toții conectați la nivel de suflet, la nivel subconștient. În planul subtil totul are un sens, o ordine, ce se poate traduce prin această voință divină. Prin acceptarea situațiilor de viață și înțelegerea lor, noi nu facem decât să primim acea voie în viața noastră.
Dar, în același timp, trebuie să învățăm să ne folosim și propria voie în acest plan existențial. Este păcat să irosim minunatele resurse pe care le-am primit – voința și capacitatea de a simți. Iisus ne îndeamnă la manifestarea voinței umane în cadrul voinței divine (regăsim îmbinarea acestor voințe prin îndemnurile lui – toate firele de păr sunt numărate, credința ta va mișca munții, bate și ți se va deschide). Dar omul poate îmbina voința divină cu voința proprie doar când există Iubire în sufletul lui.
Prin neacceptarea de sine și a situațiilor de viață, nu lăsăm subconștientul să se elibereze, accelerând manifestarea voinței divine în planul fizic. Aceasta nu face decât să ia forma pedeapsei umane (așa cum este percepută de noi).
Dacă omul nu reușeste în mod conștient și voit să-și purifice sufletul prin conștientizare și schimbarea percepției asupra sinelui, oamenilor, destinului, atunci viața se va ocupa de aceasta purificare în mod forțat prin experimentarea situațiilor neplăcute de viață. Iar aceste situații sunt tot manifestarea unei voi divine, a unei ordini, pentru că nimic nu este întâmplător. Când înțelegem motivul pentru care experimentăm aceste situații, devine mai ușor să iertăm și să iubim.
Puțin despre subconștient
Cu cât subconștientul individual este mai încărcat, cu atât se consumă mai multă energie. Lucru care împiedică emiterea de energie. Energie, cu ajutorul căreia atragem fericirea. Pedeapsa nu face decât să oprească acest consum energetic, încetinind procesul de eliminare a energiei din suflet. Cu atât este mai încărcat subconștientul de grup, colectiv, cu cât este și cel individual. Și ne mai întrebăm de ce trecem prin aceste perioade dificile? Nu suferim pentru că suntem pedepsiți, ci pentru că există niște legi naturale ale vieții care își urmează cursul firesc.
Subconștientul face parte din suflet. El înregistrează absolut tot. De la informația despre trecut, prezent și viitor, până la percepțiile la nivel de gând, emoție și comportament asupra oricărei experiențe de viață. În planul subtil nu există timp și spatiu, prin urmare nici informația nu se pierde odată cu moartea omului. Ea se stochează în subconștient, în cele mai profunde structuri ale sufletului.
În acest fel se explică modul în care copiii și nepoții sunt afectați de legile ce sunt încălcate, de păcatele părinților, bunicilor, ale străbunilor în general. Gândul, sentimentul și comportamentul nostru poate influența sănătatea și destinul copiilor și nepoților. Într-un cuvânt – al urmașilor din generațiile viitoare. Modul în care au trăit și au ales cei dinaintea noastră, percepția lor asupra vieții ne influențează pe noi și ne conturează destinul. Am mai făcut referire la acest subiect în articolul pe care-l regăsești aici.
Moștenim sentimente, gânduri, comportamente și trăsături de caracter. La rândul nostru, lăsăm moștenire acest bagaj primit, care poate fi îngreunat de propriile sentimente, gânduri și comportamente. Dacă nu avem grijă să diminuăm acest bagaj, ba din contră, mai adaugăm noi elemente de recuzită energetică, urmașii noștri vor fi nevoiți să suporte consecințele, atât timp cât ei nu se vor hrăni cu iubire.
Cu cât subconștientul nostru este mai încărcat, cu atât mai mult este redusă capacitatea de a iubi și cu atât mai dificil va fi pentru generația noastră viitoare să depășească provocările vieții.
IUBESC TEHNICA SCHIMBĂRII INTERIOARE
De ce folosesc eu tehnica schimbării?
Pentru că este singura care dă rezultate pe termen lung. Legile încălcate se observă printr-o sinteză ce o fac între comportament, credințe și emoții, oferindu-mi un tablou cât mai complet.
Tratez prin conștientizare (înțelegerea vindecă), prin descoperirea emoțiilor ascunse în subconștient. Ele nu fac decât să îți contureze destinul, prin faptul că îți determină reacțiile pe care le ai față de ceea ce îți oferă mediul exterior.
Omul are nevoie să înțeleagă de ce are probleme și cum îi afectează câmpurile, sentimentele lui distructuve. De aceea eu nici nu refac structurile, câmpurile energetice a unui om, pentru că atunci când intervii din exterior fără ca omul să depună vreun efort, nu obții rezultate decât pe termen scurt. Ele vor reveni la forma inițială, dacă omul nu va înțelege legile care au condus la deformarea lor.
Primim întotdeauna exact ceea ce avem nevoie pentru a ne elibera subconștientul. În spatele oricărei probleme se află o emoție. Interpretarea dată generează emoția trăită față de un eveniment. Aceasta la rândul său generează diverse reacții chimice, biologice, electrice în corp. De aici până la apariția bolii nu este decât un pas.
Când omul înțelege legile existenței, poate declanșa singur procesul de schimbare și vindecare. Când înțelege cum funcționează universul ca macrocosmos și el ca ființă umană, la nivel de microcosmos, starea de spirit se va schimba, raportarea la sine, la ceilalți, la viață se vor schimba de asemenea.
Un om se poate vindeca doar atunci când se schimbă pe sine. Cel care este pregătit să se schimbe, care este pregătit să-și schimbe propria atitudine față de trecut, de viitor, față de oameni și lumea înconjurătoare, are șanse mari de vindecare.
Omul, creatorul propriului destin
Destinul este determinat de ceea ce a înmagazinat subconștientul. Trecutul, care-și are sediul în subconștient poate fi vindecat prin schimbarea modului de a-i percepe trăirile negative.
O persoană se schimbă când subconştientul ei se schimbă. Dar pentru asta este nevoie de energie. Ea provine din iubirea îndreptată către Creator și creație. Este cea mai bună și pură curățare. Când aceasta lipsește, este recomandat să fie diminuat consumul energetic. Un consum mare de energie este realizat și prin faptul că se păstrează toate aceste emoții în subconștient. Este nevoie de multă energie pentru a fi ținute captive acolo.
Se pierd, de asemenea, cantităţi enorme de energie pentru nevoile corpului, ale minții, pentru realizarea dorinţelor. Dar se pierde și prin faptul că trăim în trecut sau în viitor… prin neiertări, griji, emoții distructive.
Spre exempu, sfinții își diminuau consumul de energie prin reducerea contactului cu oamenii, prin renunțarea la viitor (copii, familie, sex), la hrană, la orice pretenții. Ei lucrau cu subconștientul lor diminuăm activitatea conștientului și slăbind bariera ce există între conștient și subconștient. Energia astfel obținută o foloseau la transformarea interioară.
REȚETA SUCCESULUI (universal valabilă)
Omul a căutat dintotdeauna rețete miraculoase pentru a îndepărta bolile, necazurile, suferințele. Este capabil să copieze orice schemă de tratament care a condus la însănătoșirea altcuiva, crezând că poate avea același rezultat și în cazul lui. Doar că lucrurile nu stau întotdeauna astfel.
Omul se poate vindeca doar prin schimbarea viziunii asupra lui, asupra celorlați și asupra lumii înconjurătoare.
Eliminarea murdăriei sufletești
Procesul de curățare se declanșează prin intermediul situațiilor neplăcute de viață (umilințe din partea celorlalți, jigniri, neîmpliniri , nedreptăți, accidente, neînțelegeri, probleme de sănătate, respingeri, lipsa unei relații, absența curajului, greutăți financiare etc).
Suferințele își fac apariția în urma încălcării legilor divine. Dezechilibrele create prin gândurile, emoțiile și acțiunile noastre atrag automat forța opusă, aceea a echilibrului, care nu face decât să restabilească ordinea. Cu suferințele nu se luptă, pentru că ele au ca scop curățarea sufletului încărcat (din care face parte și subconștientul). El nu uită nimic, și tot ce acumulează reușește să le elibereze prin iertare și iubire, sau forțat prin boli, suferințe, probleme. Acestea reprezentând doar semne ale problemelor pe care le avem cu sufletul.
Schimbarea începe atunci când:
- te îndrepți spre tine și spre sufletul tău
- nu cauți vinovați
- renunți la nemulțumirea față de sine, față de viața ta, de oameni, de lume, de trecut, prezent și viitor
- îndepărtezi critica, mândria, gelozia, invidia, judecata, teama, furia, ura etc. (paleta de emoții distructive)
- elimini pretențiile pe care le ai față de sine, de alții, viață, destin
- îți schimbi atitudinea față de tine, de oameni și de lume
- elimini sentimentul de a avea dreptate, grijile, regretele, supărările și toate aspectele care stau în calea Iubirii
- accepți situațiile de viață ce s-au întâmplat și se vor întâmpla.
O rețetă a cărei ingrediente nu te lasă să încalci principiile iubirii, iar rezultatele nu vor întârzia să apară, mai întâi la nivel interior, prin îmbunătățirea stării interioare, urmând să se observe rezultate și la nivel psihic, emoțional și fizic. Cu cât schimbările interioare sunt mai profunde, cu atât crește nivelul de iubire din suflet.
Încearcă să o aplici și ai să vezi schimbările…
Până data viitoare îți strecor puțină iubire în suflet, doar atât cât să te determine să recitești acest articol cu scopul de a declanșa mecanismul schimbării… iar
dacă tu consideri că îți este de folos susținerea mea, găsești mai jos cele două programe prin care putem lucra împreună asupra rețetei succesului (verificând și lucrând constant asupra diverșilor parametri).
Foto: Dan Dealmeida
Pingback: Hipnoza Regresivă | Calătoria prin timp - OanaPustiu.com