Moși, strămoși, străbuni… Orice denumire le-am da, poveștile lor încă fac parte din viața noastră, sunt parte din noi. Strămoși care conțin legăturile, datoriile, drepturile și parte din identitatea noastră.

Trecutul se reîntâlnește cu prezentul, iar consecințele se observă după generații.

Fie că i-am cunoscut sau nu, energia lor ne poate coordona viața într-o oarecare măsură. Să vedem și în ce mod…

Afaceri Neîncheiate

Orice început are și un sfârșit. Orice ciclu începe și se sfârșește. Viața are un început, nașterea, și un sfârșit, moartea. Orice lucru deschis trebuie și închis. Pentru că doar astfel, el își caută împlinirea. Și nu poate fi împlinit până ce acest ciclu nu este închis.

Orice este investit cu prea multă emoție, are nevoie să se și descarce. Iubirea este acumulată pentru a o dărui, cunoașterea la fel. Dacă o ții doar pentru tine, vei deveni un prea plin și mesajul tău către univers va fi acela că ai destul și nu mai ești dispus să înmagazinezi altă frecvență de o calitate superioară, de o altă substanță.

În univers se păstrează echilibrul și dacă tu, ca individ pierzi din vedere acest lucru, vor avea grijă cei din neamul tău.

Spre exemplu, în cuplu, partenerii care au încheiat o relație ce nu a fost „digerată emoțional” și înțeleasă poate avea repercusiuni asupra copiilor, nepoților, strănepoților.

Dramele de familie… durerile sufletești se transmit. Secretele de familie, toate lucrurile nespuse capătă formă în univers. Secretele sunt cu atât mai grave cu cât intensitatea emoțională este mai mare și cu cât crește perioada de timp în care acestea prind rădăcini. Se transmite astfel o energie care așteaptă să fie înțeleasă și acceptată. Secretele de obicei se învârt în jurul nașterii și a morții – adopția, copilul adulterin, sinuciderile, morțile tragice.

Cu cât lăsăm mai multe datorii, lucruri neplătite, obligații în urma noastră cu atât contribuim la perpetuarea situațiilor problematice apărute în viața noastră, care pot fi dintr-un registru total diferit. Dar, în același timp le vom lăsa și moștenire urmașilor noștri.

De ce Eu?

Întrebarea care reiese de cele mai multe ori este – de ce trebuie să plătesc eu? Sau – cu ce am greșit eu? În univers, totul are legătură cu totul. Există o conexiune care se crează, iar o amintire care străbate timpul și spațiul… necesită a fi eliberată de cel care îndeplinește anumite condiții.

Emoții și comportamente precum fuga, furia, revolta, vina – nu-și găsesc locul în acest context. Nimic nu este întâmplător. Și decât să consumi energia prin a te plânge și a te lamenta, mai bine o folosești constructiv, cercetezi, asimilezi, accepți și înțelegi pentru a te elibera.

Istoria familiei te urmărește până în punctul în care rezolvi situația. Devii conștient și îți asumi responsabilitatea. Dacă nu, această energie va travesa în continuare spațiul și timpul, trecând la copiii, la nepoți, străbătând generații după generații… O istorie care îți va arăta oglinda trecutului, în care te vezi repetând același scenariu, doar contextul fiind diferit.

Toate aceste energii își caută împlinirea și vor migra de-a lungul liniei timpului până vor găsi condițiile necesare și suficiente de a se împlini. Circulă transgenerațional prin istoria familiei și poate ajunge în prezent.

Alegerile, trăirile și stările tale le repetă pe cele ale strămoșilor. Majoritatea problemelor cu care ne confruntăm sunt doar cicluri care se repetă, aceleași tipare.

Ce legătură are destinul?

O foarte mare legătură. Destinul nu este altceva decât o împletire între bagajul personal și cel al  neamului, pe care le „vămuim” dinainte să venim în această existență materială. Deci sunt aprobate și introduse conștient în această lume. Avem parte din strămoși în bagajele noastre.

Doar că ele vor fi ferecate bine într-un loc care se află pe un palier inferior conștientului, mai jos de el, de aceea i se spune și sub-conștient, și vor aștepta evenimente diverse pentru a se manifesta și a fi eliberate.

Până ce nu îți aduci la lumină inconștientul, acesta îți va conduce viața și îl vei numi destin, spunea C.G. Jung.

Destinul se face remarcat prin bagajul care ne vine la pachet transgenerațional. Acceptăm că l-am primit la pachet, îl înțelegem și odată cu asta eliberăm tot ce descoperim acolo. Abia atunci începem să ne stăpânim destinul și putem chiar să îl recreăm.

Anne Ancelin Schutzenberger, un psihoterapeut și analist recunoscut spune că nu suntem atât de liberi pe cât ne închipuim. Dar ne putem cuceri libertatea și putem ieși din destinul repetitiv al istoriei familiei noastre, înțelegând legăturile complexe care s-au țesut în acest cadru și făcând lumină asupra dramelor, secretelor și doliilor neținute… repetăm misiuni întrerupte, câtă vreme ele nu sunt încheiate, indiferent că vrem sau nu, că le știm sau nu.

Suntem prizonieri și eliberatori în același timp

Lucrurile despre care nu vorbim se imprimă în subconștientul nostru, se repetă și se exprimă prin dureri psihice, emoționale, fizice.

Acea parte de umbră care se imprimă prin tăcere (ascunderea unui secret) va traversa generațiile și se va repeta în viața omului acea dramă sau durere ce este ascunsă, sigilată prin tăcere. Aceasta, la rândul ei, se poate transforma într-o traumă.

Prin conștientizare evităm repetiția. Ca atunci când aprinzi lumina într-o cameră întunecată, și dintr-o dată dispare întunericul. Lumina conștientizării face același lucru.

Îmi amintesc de ceea ce spunea Dr. Hew Len, un psiholog hawaiian, că singura noastră alegere în viață este de a ne elibera de ceea ce este în subconștientul nostru. Pentru a ne recâștiga libertatea, mai întâi este nevoie să ne eliberăm de această repetiție care apare în viața noastră.

Și nu ne rămâne decât să ne împrietenim cu subconștientul nostru, cu latura aceea care deține atât de multe lucruri nedescoperite încă. Subconștient, care-i conține și pe străbunii noștri. Ei se vor realiza prin propriile noastre realizări, pentru că aceștia ating propriul nostru nivel de conștientizare.

Strămoși ce reprezintă o bucățică de aripă frântă, o pană sau poate chiar un puf. Și, până ce aripile noastre nu devin puternice, nu ne putem lua zborul spre… Înaltul Cerului!

Iubiți și onorați acești strămoși uitați, pentru că doar astfel veți căpăta forța necesară zborului.

Foto: Helena Arturaleza

Dacă dorești să aprofundăm subiectul despre strămoși într-un mod personalizat într-o consiliere, găsești detaliile mai jos.