Top
Războiul, o consecință a depravării umane? - OanaPustiu.com

Războiul, o consecință a depravării umane? Da! Și fiecare ar trebui să ne simțim responsabili pentru orice gând imoral ce a prins rădăcini în străfundurile minții noastre, pentru orice emoție distructivă pe care am îndreptat-o către aproapele nostru și către noi înșine, pentru orice acțiune nedreaptă și orice comportament ce nu ne face cinste.

Toate acestea au conturat o forță care este necesar să fie eliberată. Existau multe alte modalități de a elibera o astfel de cantitate de energie, dar atât timp cât omul se regăsește în continuare în – sleep mood –, războiul rămâne ultima măsură, dar și cea mai dură, de trezire.

Știu că sună dur, dar realitatea nu este întotdeauna plăcută. Trebuie să ne menținem verticalitatea și să nu ne lăsam conduși de valurile necontrolate de emoții. Trebuie să pătrundem dincolo de poarta ignoranței, să ne folosim rațiunea împreună cu emoția pentru a ne contura un comportament ferm și drept.

 

RĂZBOIUL DINTR-O ALTĂ PERSPECTIVĂ

Ce este un război? Un dezechilibru. O balanță care atârnă în favoarea invidiei, ambiţiei, lăcomiei personale. Cu cât este mai mare diferența între talere cu atât mai mult se intensifică violența.

Dacă mergem pe principiul hermetic – ce este sus este și jos – înainte ca un război să se declanşeze în planul fizic, el s-a declanșat deja în plan subtil. Nu trebuie să credem în puterea gândului și a sentimentului, ca acestea să se manifeste. În plan subtil se acumulează multă energie – de la mici neînţelegeri, până la ură, răzbunare, dispreț, furie etc. După gând și emoție urmează fapta care se împlinește când se îndeplinesc toate condițiile necesare și suficiente. Fapta este mereu consecinţa gândurilor şi a sentimentelor.

O analogie care mi-a plăcut prin simplitatea ei este aceea în care un maestru îi prezintă unui elev cum fapta este consecința gândului și a emoției – atunci când iubești pe cineva, și te gândești la lucruri bune pentru persoana respectivă, imediat ce îl/o vei zări, te vei grăbi să îl/o saluți, să îl/o îmbrăţişezi. În timp ce, dacă nutrești la adresa sa tot felul de gânduri şi sentimente distructive, vei dori să îl/o jigneaști, poate chiar să îți manifești violența.

Maestrul Omraam Aivanhov spunea că omul trebuie să devină conștient de puterea sa de a neutraliza puterea haosului. Sentimentele, gândurile, dorinţele, faptele exercită o presiune în lumea subtilă, iar cele ce exercită cea mai mare presiune izbândesc. Veţi spune: „Dar există mult mai mulți oameni care doresc triumful binelui!” Da, dar atât de slab, de moale! Ceea ce-şi doresc, este să găsească într-o frumoasă dimineaţă trezindu-se, pacea, bogăţia, fericirea, fără să facă nimic ei înşişi pentru ca această pace, această bogăţie, această fericire să triumfe. Este adevărat că majoritatea oamenilor doresc pacea… Dar când vor realiza oare că alături de egoismul, de proasta lor înţelegere a lucrurilor, de lenea lor, nu vor putea atrage decât războiul?

Gândul care este încărcat de Iubire, în coordonare cu puterea ce zace în inima omului este cel care menține Pământul în echilibru. În trecut, când omenirea și-a consumat această forță în gânduri de păcat și senzualitate, desfrâu și degradare, echilibrul a fost atât de perturbat încât ceea ce a urmat a distrus omul și creația lui. Singurul care poate controla gândurile de dezechilibru este omul, nici măcar Dumnezeu. Când această forță ce scoate Pamântul din echilibru va fi consumată prin acest război provocat de ea, atunci Pamântul va fi readus din nou la echilibru.

 

RĂZBOIUL ESTE EFECTUL VIEȚII TRĂITE ÎN IGNORANȚĂ

Ne confruntăm cu probleme foarte serioase, iar viitorul nostru depinde de rezolvarea lor. Problemele omenirii nu sunt cauzate de factori externi precum, încălzirea globală, dezechilibrul ecologic, război sau cataclisme. În realitate, acestea sunt doar efecte. Cauza principală a răului se află în omul însuși. Și se manifestă prin depravare, degradare umană, materialism dus la extrem, atașament față de planul material.

Fiecare este responsabil de lumea lui interioară. Când pierzi controlul asupra propriilor trăiri, a propriilor gânduri și le dai voie să se manifeste în voie, când nu îți asumi responsabilitatea pentru orice gândești, spui, simți și faci, vei găsi un vinovat. Acesta a fost și va fi atât timp cât noi, ca și colectiv hrănim instinctele, materialismul, ignoranța.

Echilibrul se poate restabili prin gândurile, sentimentele, rugăciunile colective – dar cel mai ușor se poate restabili prin schimbarea propriului nostru caracter. Ne-am obișnuit să acţionăm asupra efectelor, dar nu asupra cauzelor care au condus la acestea. Considerăm că suntem lipsiți de vină și nu credem sub nicio formă că avem noi vreo legătură cu orice se întâmplă în lume, în situația de față, cu războiul din Ucraina.

Este necesar să înțelegem că noi toți suntem uniți în plan subtil, unde trecutul, prezentul și viitorul nostru se regăsec într-un punct. Orice acțiune are repercusiuni la nivelul întregului colectiv. Ducem poverile neamului pe umerii noștri. Și am conturat aici câte ceva despre acest subiect. Chiar dacă există acest conflict, cauzele sunt mai adânci și mai complexe decât poate concepe logica umană. Prin urmare cea mai bună susținere pentru început este să privești în interiorul tău, să nu urăști, disprețuiești, judeci, pentru că prin astfel de sentimente renunți cel mai ușor la sentimentul de iubire. Iar Iubirea este singurul liant care menține echilibrul.

 

CE LEGĂTURĂ ARE DEPRAVAREA UMANĂ?

Trăim vremuri în care trendurile în privința exprimării sexuale sunt din ce în ce mai diversificate și inundă mintea fragilă, neantrenată a omului. În căutarea plăcerii, mulți bărbați și femei încep să-și schimbe frecvent partenerii sexuali sau, din contră, încearcă să caute plăcerea prin intermediul diferitelor fetișuri. Chiar zilele acestea citeam o știre despre fetișurile cu mâncare, un nou trend care este ridicat la nivel de artă. Astfel, oamenii își pot exprima sexualitatea și se pot manifesta prin intermediul măștilor folosite pentru a-și ascunde identitatea. Este trist că am ajuns într-un punct în care degradarea împarte aceeași masă cu arta.

Plăcerea devine un drog ce necesită o doză tot mai mare. Și astfel se ajunge într-un punct în care atrofia plăcerii își va face apariția prin diverse forme. Când sufletului îi este închisă calea spre iubire, trupul se manifestă în cele mai depravante moduri. S-a înțeles greșit că puterea sexualității se manifestă prin multiple contacte cu diverși parteneri. Asta nu este decât slăbiciune și ignoranță.

Iar de aici până la expresia – în dragoste și război totul este permis – nu este decât un pas.

Pornografia înăbușă energia vitală, forța vitală din om, iar în schimb oferă cât mai multă plăcere trupului. Perversiunile dau plăcere trupului. Și cine are de suferit? Sufletul. El se îmbolnăvește. În timp ce sufletul se degradează, o cantitate de energie se îndreaptă spre trup, amplificând plăcerea fizică. Apare o scădere a energiei ce conduce la probleme, suferințe, necazuri, boli la nivel de individ și de colectivitate. La nivel de colectivitate se manifesta prin războaie, epidemii, cataclisme.

Desfrâul, destrăbălarea a fost asociată întotdeauna cu banii. Unde există una există și alta, pentru că banii au puterea de a susține astfel de acțiuni.

Și uite așa, întâi, se distruge spiritul și sufletul omului, ca în final să poată fi distrus trupul. Depravarea este una din armele invizibile folosite pentru a capta o cantitate uriașă de energie folosită ulterior la conturarea războiului vizibil.

Prin urmare, actul sexual lipsit de iubire și denaturat, imoralitatea, reprezintă o modalitate de a determina apariția unui război, cataclism, epidemie. Cruzimea, individualismul, materialismul i se alătură. Denaturarea percepției asupra lumii, asupra concepției cu privire la oameni și evenimente conduce întotdeauna la evenimente nefericite.

 

POLITICA, OGLINDĂ A CONCEPŢIEI DE VIAŢĂ

Legătura dintre individ și colectivitate este greu de înțeles. Pentru a vă ajută să vă lărgiți perspectiva am să vă dau următorul exemplu – totul este interconctat. Și cea mai simplă analogie ar fi aceea prin care omenirea ar fi reprezentată de frunzele unui copac. Ele sunt separate și grupate pe ramuri, dar ramurile provin din același trunchi. Și asta este partea vizibilă. Trunchiul este susținut de rădăcini, de partea invizibilă, de lumea subtilă. Partea are legătură cu Întregul, ea face parte din Întreg. Partea provine din Întreg și se întoarce în Întreg.

Când nu există unitate între oameni, există interese. Și când propria conștiința nu te poate împiedica să-ți realizezi propriile interese în detrimentul altora, nimeni nu o poate face.

Mi-a plăcut o comparație pe care am citit-o la un moment dat cu privire la politică. Dacă avem, de exemplu, o stână de oi şi o haită de lupi, omul politic este acela care trebuie să promită bunăstare şi unora, şi altora. El trebuie să-i convingă şi pe unii, şi pe alţii că va face tot posibilul să le apere interesele. Omul politic minte pe toată lumea. Aparent, el trebuie să apere oile, dar să permită în acelaşi timp lupilor treptat să le mănânce. Dar, în acelaşi timp, este dator să promită lupilor o existenţă liniştită și în paralel să-i distrugă, pentru ca aceştia să nu depăşească limita permisă.

Cercetătorul rus S.N. Lazarev spunea că fiecare om politic exprimă interesele unei anumite grupări de oameni. Aceste interese sunt condiţionate de concepţia de viaţă, caracter şi emoţii. O concepţie de viaţă defectuoasă a unei grupări de oameni dă naştere unor oameni politici precum Hitler, Mussolini, Lenin şi Stalin. Este inutil să-i apreciem în funcţie de criterii morale, clasificându-i drept sfinţi sau incapabili. Prezenţa acestora a fost necesară. În constituţia niciunei ţări nu se aminteşte de iubire, de suflet şi de prioritatea acestora asupra bunăstării materiale. De aceea, fiecare om politic, indiferent dacă vrea sau nu, acţionează conform teoriei „scopul scuză mijloacele”. Şi cu cât scopul este mai mare, cu atât mai cumplite şi lipsite de moralitate vor fi mijloacele atingerii acestuia.

Așa cum prezența acestor oameni politici a fost necesară, în același fel este necesară și apariția războiului sau a oricărui cataclism. Ele nu trebuie să apară (pentru că sunt multe alte forme prin care se poate contrabalansa încărcătura energetică acumulată) dar sunt necesare pentru restabilirea echilibrului.

Nivelul energetic al locuitorilor unei țări determină ceea ce se întâmplă într-o țară. Oamenii politici sunt produsul colectivității și au puterea dată de nivelul energetic al poporului (gândurile şi sentimentele, concepţia de viaţă, moralitatea).

Când iubirea dispare, apare distrugerea. Și totuși există o limită peste care nu se poate trece, pentru că devine periculoasă pentru întregul univers. Omul își poate folosi puterea, dar nu întotdeauna în sens pozitiv și astfel va suporta consecințele propriilor acțiuni. Știu că sunt oameni care sunt nelămuriți în privința lipsei intervenției divine în acest context al războiului. Dar vă las să meditați la acest subiect și chiar mi-aș dori să îmi împărtășiți concluziile voastre.

 

PUTEREA GÂNDIRII INCORECTE

S.N. Lazarev, în urma cercetărilor lui de peste 25 de ani, afirmă că orice crimă îşi are originea într-o concepţie de viaţă şi un mod de gândire incorect. Şi dacă sufletul se îmbolnăveşte din cauza acestei concepţii incorecte despre viaţă, durerea şi moartea corpului îl pot salva. Noi nici nu ne putem închipui cât de catastrofale pot fi urmările unei asemenea concepţii greşite.

De-a lungul timpului bolile au secerat foarte mulţi oameni. Ultimul război mondial a fost o avertizare asupra probabilităţii distrugerii întregii omeniri. În prezent, majoritatea bolilor pot fi vindecate. Oamenii au început să trăiască de două ori mai mult. Am putea afirma că totul este aproape în regulă. Bolile şi războaiele au servit drept mijloc de purificare al acestei concepţii incorecte de viaţă. Astfel, am putea spune că păcatele ar fi fost oarecum „spălate”. A fost un fel de curăţenie necesară. Deci înseamnă că trebuie să existe o curăţenie voluntară, o permanentă dezvoltare a concepţiei sănătoase de viaţă sau dacă omenirea uită de iubire şi moralitate, de unificarea ştiinţei cu religia, se va declanşa mecanismul purificării condiţionate a sufletului – acest lucru va avea loc mai târziu, însă va fi de mare amploare.

Și, în prezent, observăm acest lucru manifestându-se. Progresul tehnologic se dezvoltă rapid în comparație cu progresul moral. Știinţa merge mai rapid decât religia. Se pare că religia nu și-a făcut temele cum trebuie, și anume să aibă grijă îndeajuns de sufletele oamenilor. Noroc cu anumiți preoți care se remarcă din mulțimea celor interesați, care contribuie la menținerea echilibrului prin modul de viața pe care îl au, prin lucrul constant cu sinele lor. Religia trebuia să se ocupe de salvarea şi purificarea sufletului. Ori a rămas în urmă cu mult, ori lumea se schimbă atât de repede şi conştiinţa oamenilor este atât de dezvoltată, încât religia nu reuşeşte să salveze sufletele. Dezvoltarea intensă a corpului şi a conştiinţei a luat-o cu mult înaintea dezvoltării sufletului. În ultimii două mii de ani progresul tehnic a înregistrat o dezvoltare incredibilă, progresul moral fiind practic inexistent.

Planeta Pământ este în proces de evoluție, la fel ca fiecare individ. Da, planeta este vie și ea evoluează. Este formată din atomi și particule minuscule, la fel ca ființa umană. Optim ar fi ca ființa umană să evolueze împreună cu planeta mamă, să fie în echilibru. Dar acest lucru nu se întâmplă, din contră, agresivitatea pe care omenirea a acumulat-o depășește limita suportabilității. Nivelul energetic care cuprinde conștiința umană (emoțiile și gândurile) a devenit mult mai agresiv, iar oamenii capabili de a putea contracara agresivitatea colectivă sunt în număr mult prea mic.

 

CE POȚI FACE PENTRU A SPRIJINI?

Este nevoie de o formă de auto-educație, tendința de a judeca acțiunile unei tabere sau a alteia trebuie înlocuită prin dorința de a ajuta. Și ajutorul este în primul rând adresat propriei tale vieți. Decât să emiți judecăți și să îți exprim cele mai distructive emoții către inițiatorul războiului, mai degrabă constați și analizezi comportamentul lui. Îți analizezi propriul comportament și te gândești ce ai putea face mai bine, cum ai putea deveni mai bun, mai iertător, mai iubitor chiar din acest moment.

Nu este de ajuns să te rogi după o carte de rugăciuni, trebuie să înțelegi, să adaugi și cuvintele tale, să te schimbi. Este culmea ironiei să te rogi pentru alții sau pentru tine personal și tu să rămâi neschimbat, să nu se producă nici o schimbare în interiorul tău.

Nimic nu se întâmplă fără să existe o cauză, nimic nu este întâmplător. Cum la nivel individual niciun necaz, boală, accident nu se petrece întâmplător, la nivel colectiv nici războiul, epidemiile sau cataclismele nu se petrec fără să existe o cauză. Prin orice suferință sufletul se mai eliberează de încărcătura acumulată prin greșeli (păcate).

Din această cauză, rugăciunea îndreptată doar asupra dispariției războiului (fără a înțelege că războiul este un strigăt, un efect al unei cauze de care nimeni nu ar trebui să se dezică) poate avea consecințe, pe termen lung, asupra sufletului. Și asta pentru că vizat este doar trupul, nicidecum sufletul. Același principiu se aplică și la rugăciunea îndreptată asupra sănătății. Dar uităm că sănătatea este întotdeauna rezultatul iubirii. Din această cauză este mult mai util să te rogi pentru iubire decât pentru sănătate.

Rugăciunea are un efect mai mare cu cât este efectuată mai corect – în post negru (cantitatea de energie primită este mai mare deoarece nu mai este consumată în procesul digestiei), în singurătate (fără nicio distragere), în echilibru interior (fără emoții negative și pretenţii față de oameni, sine, trecut, prezent, viitor).

Cel mai bun ajutor acordat este de a-ți îndrepta privirea către lumea ta interioară și a lucra cu propriul Sine. Am scris aici despre asta.

 

Pentru o viață sănătoasă păstrați iubirea în suflet.

 

Foto: Stijn Swinnen

posteaza un comentariu