Încep aceste rânduri cu câteva versete din Biblie care se potrivesc atât de bine acestei povești și, pe care le-am descoperit acum câteva zile, chiar înainte să scriu acest articol.

Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.

Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat.

Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!

(Matei 6:22-23)

 

Și ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?

Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.

Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.

De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.

Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice:

„Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea”.

Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.

Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.

Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit. (Matei 13:10-17)

 

Pe ea am cunoscut-o cu câțiva ani în urmă. Prima interacțiune a fost devastatoare din cauza unei dureri sfâșietoare prin care trecea. Acum se uită în urmă cu zâmbetul pe buze, amintindu-și de acest moment. A trecut. E bine acum.

 

Când lucrez cu un client am o mare grijă și o mare responsabilitate pentru propria lui schimbare și acest lucru din două motive:

1. pentru că nu știu altfel cum și vreau să îi fie bine
2. pentru că atunci când nu reușesc să comunic cauzele și el nu se schimbă, parte din problemele lui – cu care și eu rezonez – se pot transfera la mine și la urmașii mei (chiar dacă ei nu există încă în plan fizic) și dacă eu nu le pot conține și descărca, lucrurile se pot agrava pentru mine.

 

Lucrul cu sufletul omului, cu sentimentele lui, este extrem de delicat. Nu îmi permit să mă joc cu aspecte atât de fine și de valoroase. Nu preiau niciun caz dacă simt că nu îl stăpânesc și/sau o anumită situație mă depășește. Totuși, mai există posibilitatea ca, pe parcurs, direcția discuțiilor să ajungă într-un punct în care poate fi dificil de gestionat. Și asta din cauza faptului că poate nu am încă pregătirea necesară de a o aborda într-un mod sănătos atât pentru mine cât și pentru clientul cu care lucrez, sau clientul să aibă nevoie de un alt tip de abordare. Și atunci găsesc alternative pentru ca el să își continue sesiunile cu un alt coleg facilitator.

 

Probleme de vedere

Ce emoții se ascund în spatele acestora?

Acesta a fost subiectul unui program început în trecut. Ea, tânără, frumoasă, sensibilă și dornică să înțeleagă mai multe despre cauza subtilă care se ascunde în spatele problemelor ei de vedere.

 

Încă de la începutul procesului de lucru i-am comunicat că nu pot să-i promit rezultatele pe care ea le așteapta, dar că fac tot posibilul și mai mult decât atât ca ea să ajungă să înțeleagă cauzele care au condus la această situație. I-am spus că este bine să renunțe la așteptări și să urmeze procesul natural, să se încreadă în ea și în Dumnezeu, sau în puterea care conduce viața (după credințele fiecăruia).

 

Și Dumnezeu i-a arătat că este posibil atât timp cât elimină tensiunile interioare adunate de mulți ani, cât timp se relaxează  fizic, dar și psihic, cât timp ajunge să creadă în ea și să își aloce mai mult timp sieși. Cât timp privirea ei este îndreptată spre interiorul ei, totul va fi bine.

 

La o poveste (cu Sine/Suflet/Dumnezeu)

Prima minune a avut loc în timpul unei vacanțe, într-un moment de solitudine, în urma unei conversații cu sine și cu Dumnezeul pe care L-a descoperit în interior. Acesta este un mesaj pe care l-a scris într-un moment profund de relaxare.

 

„Nu te teme să te privești

Nu e nimeni care să îți impună reguli

cum nu e nimeni care să îți spună ce anume să faci.

 

Nu există frică.

Tu știi cine ești și de ce ai venit în familia ta.

Nu ai venit să-i înveți pe alții, nici să le rezolvi problemele, ci să-ți manifești iubirea.

Să fii opusul a ceea ce ei au manifestat.

 

Fii plină de iubire, răbdătoare și fermă.

Deschide ochii larg și privește lumea cu entuziasm și curaj.

 

Lasă lumină pe unde calci!

 

Ai purtat ochelari pentru a-ți crea un zid de protecție împotriva suferinței.

Nu mai ai nevoie de acest zid că ai învins frica și neputința.

Ești liberă.

Ai ieșit din închisoarea vieții din copilărie.

Privește larg cu ochii deschiși și zâmbește.”

 

Realizați că, în acel moment, a intrat în conexiune cu Cel ce privea, de fapt, din străfundul ochilor ei, prin ochelari? Privea din lumea ei interioară către exterior.

V-ați întrebat vreodată cine privește prin ochii voștri?

 

A fost un moment în care și-a dat ochelarii jos (printre puținele momente, deoarece ea renunța la ochelari doar când dormea) și a observat că vederea i s-a îmbunătățit cu peste 50%. Nu-i venea să creadă ochilor că este posibil așa ceva chiar și pentru câteva clipe. Nu era un vis. Era realitatea pe care ea o trăia în acel moment! I s-a arătat că se poate, dar era abia la începutul călătoriei sale.

De atunci avea să își dea cât mai des ochelarii jos, să observe natura, să focalizeze atenția, să facă exerciții care să îi antreneze mușchii oculari, să privească culorile intense ale naturii. Să petreacă cât mai mult timp fără ochelari. Au trecut lunile și ea uitase de ochelarii ei. Vedea bine, nu foarte clar, dar se simțea mult mai bine fără ei.

 

Ce reprezintă ochii?

OCHII reprezintă capacitatea de a vedea. Când sunt probleme cu ochii înseamnă, de obicei, că este ceva ce nu vrem să vedem fie la noi, fie la la viaţă: trecut, prezent şi viitor. Fie este un mecanism de apărare pe care ni-l formăm în urma respingerii pe care o simțim în copilărie, a lipsei de iubire, poate a violențelor fizice sau psiho-afective la care ochii asistă și odată cu ei fiecare celulă a corpului. Corp, care are o memorie și care înmagazinează orice trăire.

De fiecare dată când văd copii purtând ochelari mă întreb ce fel de lucruri se petrec în casa lor pe care nu vor să le vadă. Poate abuzuri, certuri, violențe, multă tristețe, durere, fugă de necunoscut și de suferințele părinților. Dacă nu pot să schimbe experienţa atunci ei vor difuza vederea, ca să nu o mai vadă cu claritate. Poate fi o frică de a se vedea pe sine, de a-și vedea propria frumusețe și măreție.

 

Aspecte pe care le-am descoperit și la clienta mea în următoarele sesiuni.

 

Există oameni ce au avut experienţe de vindecări spectaculoase când au acceptat să meargă înapoi, în trecut şi să cureţe ceea ce nu voiau să vadă cu un an sau doi înainte de a începe să poarte ochelari. Dar cu ce preț, când nu este descoperită cauza? (boala, afecțiunea are capacitatea de a trece de la un organ la altul, sau de a vizita diferite zone). De asemenea, mai există posibilitatea de a fi plătit suficient pentru o afecțiune iar revenirea la momentul zero, în urma aplicării unei tehnici sau tratament, să se desfășoare firesc. Și, nu în ultimul rând, se poate ca o afecțiune să o ai toată viața pentru a te proteja pe tine sau pe alții de ceea ce ai fi putut face, de mesajele pe care altfel nu le primeai sau pentru a fi vizibile anumite daruri.

 

Și gândul îmi zboară la răspunsul lui Iisus din Biblie și la diversificarea cauzelor

În periplul Lui, Isus a văzut un orb din naştere.

Ucenicii L-au întrebat: Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?

Iisus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. (Ioan 9:1-3)

 

Pe lângă acestea, fie negi ceea ce se petrece în viaţa ta, fie ceva nu vrei să vezi, îți este teamă să-ţi vezi prezentul sau viitorul sau să vezi ceea ce îți faci ție personal. Oare dacă ai vedea perfect, ce ai vedea şi nu vezi acum?

 

Cum vedea ea lumea?

Oarecum deformată, rigidă, doar dintr-o perspectivă. O viziune corectă pentru ea, restul opiniilor nefiind luate în seamă sau, din contră, combătute. Îi era greu să accepte și alte puncte de vedere ca fiind corecte. Pentru ea, doar una conta și restul umpleau doar spațiul. Când va începe să accepte, să permită să existe și alte opinii (că nu degeaba se numesc puncte de vedere, observați similitudinea?) și să le respecte, chiar dacă nu coincid cu ale sale, lucrurile vor deveni mai clare.

 

Ochii i-au fost solicitați de mică, a simțit nevoia de a-i strânge (miji) adeseori în încercarea de a nu mai face parte la violențele familiei, la neglijența frecventă a lor față de nevoile ei emoționale.

Așadar, nu este exclusă varianta faptului că este posibil să-și fi deformat realitatea pentru a fi suportabilă. A păstrat suferința în interior, a îndurat de multe ori în tăcere, și-a trecut sub tăcere emoțiile. Dar ele nu au plecat nicăieri, au stat doar ascunse în întuneric, iar întunericul (fricii, neputinței, durerii) blochează lumina ochilor.

 

Ea vedea lumea, așa cum se vedea pe ea, ca într-o oglindă deformată (cu frica de a nu se privi în față). Nu voia să se privească așa cum este, să își asume din plin ceea ce este, să fie în contact cu sentimentele sale profunde, de aici și superficialitatea ei față de sine, de viață, de oameni. Nu reușea să își arate iubirea față de ceilalți.

Iar lumea, oh lumea era ceva care ar fi trebuit să corespundă întocmai cu dorințele ei. Fiind atât de departe de asta, a preferat să nu o vadă și să nu-i cunoască detaliile și profunzimile. Când va depăși acest aspect, vederea interioară o va încărca pe cea exterioară.

Am descoperit împreună că cea mai mare influență asupra vederii o avea istoria neamului ei, urmând istoria personală să vină în completare. Viața ei era o continuare a modelelor implementate de familie, modele de care trebuia să se elibereze. Știm despre experiențele, traumele și durerile trecute că au puterea să spargă barierele timpului și să fie transmise cu ușurință peste generații. Despre acest subiect am scris câte ceva AICI.

 

Simptomul atrage atenția către ceva important dar, în acelați timp, te îndeamnă să găsești soluții, nu să te plângi. Să accepți, să înțelegi și să îndrăznești să înaintezi.

 

Fizic, psihic, emoțional

Nu mai este un secret faptul că există o strânsă legătură între boală, afecțiune și conflictele generate de gânduri, sentimente și emoții. Există sute de studii care confirmă acest lucru. Doar o minte închisă încă poate crede că al nostru corp funcționează separat de suflet și minte.

 

Noi avem mai multe corpuri, care conlucreză împreună. Fiecare corp trebuie susținut, iar atenția menținută pe fiecare în parte ne aduce beneficii reale.

Dacă ne referim la corpul fizic, la ochi în cazul de față, știm de mici copii că morcovii ajută. Pe lângă vitamina A și luteină, substanțe care contribuie la îmbunătățirea vederii, ei mai conțin zeaxantină care este o moleculă de carotenoid ce se găsește în celulele ochilor.

Zeaxantina face parte dintre cei trei carotenoizi prezenți în ochiul uman. Aceasta îi protejează de deteriorare pe parcursul vieții, fiind solubilă în grăsimi. Alături de luteină și mezo-zeaxantină, absoarbe lumina albastră dăunătoare. Se poate obține prin intermediul alimentelor sau al suplimentelor.

Carotenoidele sunt molecule antioxidante, solubile în grăsimi, de culoare roșie, galbenă sau portocalie. Se găsesc în unele: alge, bacterii, ciuperci, plante, fructe și legume, fiind nutrienți esențiali.

Aflăm despre ea că se găsește în concentrații mari în structurile expuse la lumină din ​​plante și ochiul uman. Zeaxantina este situată în centrul retinei, în timp ce luteina se află în regiunile periferice ale retinei.

Ambele oferă beneficii antioxidante, însă zeaxantina are cele mai eficiente proprietăți. Ea asigură sănătatea ochilor și reduce riscul de a dezvolta afecțiuni oculare. Zeaxantina se poate obține dintr-o varietate de alimente, cum ar fi: spanac, mazăre, broccoli, dovleac, morcov sau sparanghel.

O dietă bogată în zeaxantină și alți antioxidanți se asociază cu un risc mai scăzut de a dezvolta boli oculare.

 

Îmi place să spun despre zeaxantină că ea oferă culoare vieții, la fel cum oferă culoare în natură (boia, șofran, goji sunt doar câteva exemple). Mai este conținută de spirulină și de multe legume verzi care conțin pe deasupra și luteină.

Afinele mai sunt recomandate, și un aport necesar de minerale și vitaminele.

Energia care susține sistemul vederii poate fi deteriorată și din cauze precum stresul frecvent, efortul excesiv, epuizarea psihică și emoțională, mai rar cea fizică.

Încercarea ei de a căuta tot timpul răspunsuri în exterior o îndepărta de esența sa, de lucrurile cu adevărat esențiale.

 

Din perspectivă emoțională ochii ne ajută să vedem lumea exterioară. Sănătatea ochilor este datorată felului în care privești viața și relația cu ea. Prin intermediul lor se creează puntea de legătură dintre cele două lumi – lumea interioară și cea exterioară. Viziunea sa și modul în care vedea viața și lumea sa interioară, nu doar ea ci și părinții ei și înaintașii, de asemenea, a condus la acest punct de cotitură. Cu cât mai multă rezistență se opune vieții și lucrurilor care se petrec în exterior, cu atât mai afectați vor fi ochii.

 

Când vederea nu e clară, ca și în cazul de față, nu există capacitatea de a vedea adevărul, de a vedea cu claritate situațiile experimentate. Când nu se înțeleg și te deranjează enorm, ochii reacționează. Nu te raportezi corect la linia timpului – trecut, prezent și viitor.

Ea, avea nevoie să intre în contact cu rădăcinile ei, cu propria ei identitate. S-a îndepărtat prea mult de sine. Nu are nevoie decât de sine, să se susțină, să își reamintească, să elimine neputința și să devină stăpânul propriei sale vieți. Prea mult timp ceilalți i-au condus viața, au fost stăpâni pe deciziile ei, pe stările ei, pe emoții și nevoile ei, pe dorințe.

 

Ce refuza ea să vadă cu claritate? Ce încerca să apere cu forța justiției de care dădea dovadă? Cât de mult poate să impresioneze claritatea imaginii percepția ei interioară?

Atenția ei era invitată spre o nouă viziune asupra sa și a lumii, a oamenilor și a situațiilor, spre bucuria de a trăi viața, de a descoperi înțelepciunea interioară.

Cu cât realitatea ei e mai confuză și dureroasă, cu atât mai mult are loc o deformare a imaginii. Când nu vede lucrurile cu claritate pentru că acestea prezintă un deranj prea mare, preferă să deformeze realitatea și percepția asupra lumii ca să poată face față.

 

Alte cunoștințe despre ochi

Din capitolul referitor la Optică din Fizica de clasa a șaptea, aflăm că ochii nu văd, sunt doar un receptor al luminii reflectate de corpuri, adică al unei infime fracțiuni din frecvențele spectrului electromagnetic care, întreg, reprezintă doar 0,005% din masa universului. Restul, e  “dark matter“ despre care avem cunoștință prin efectele ei.

 

Dar avem și informații din neuropsihologie unde aflăm că, pe drumul semnalului de la ochi la cortexul vizual, lobii temporali editează și reconstruiesc (șterg, generalizează, abstractizează, distorsionează, reformulează) aproape 50% din lumina percepută (Michael Talbot – The Holographic Universe), ceea ce înseamnă că, în ceea ce vedem, adăugăm mult de la noi. Iar lobii temporali sunt sediul credințelor, convingerilor, judecăților și prejudecăților, al așteptărilor noastre. Prin urmare, putem spune, științific, că vedem ceea ce credem, nu invers. Neconștientizând acest proces (aducerea în planul conștiinței durează aproximativ 0,5 secunde, iar procesarea luminii de la ochi până la producerea imaginii de către creier ia doar 0,01 secunde), ni se confirmă preconcepțiile și se întărește tendința de a favoriza informațiile care corespund credințelor noastre.

 

Alte cunoștințe din genetică ne spun că sistemul de credințe, prin răspunsul mental dat la trecerea semnalului optic, influențează ADN-ul care, la rândul lui, influențează rearanjarea fotonilor (frecvențelor) pe care îi captează ochiul. Lumea din afară e o oglindă a ceea ce e în tine: vezi ceea ce crezi!

 

Oglinda care deformează

Așa se vedea și clienta mea, și nu doar pe ea, ci și viața. Una din cauzele subtile era frica de a se vedea așa cum este, de a-și recunoaște frumusețea interioară. Pe ea s-au grefat conflictele interioare, lupta cu influența parentală pe care a considerat-o abuzivă. Lupta cu furia, fricile din copilărie au condus la păstrarea șocului, la acumularea spaimei și a acestor energii inflamate în mușchii oculari. Prefera să nu vadă, să cunoască o realitate cu care nu era de acord. Tendința era de a păstra totul în interior, nelăsând la vedere suferința. Prefera să îndure și astfel să deformează realitatea dură pe care refuza să o accepte. Emoțiile nu pot fi păstrate mult timp sub tăcere. Ele așteaptă momentul oportun pentru a se arăta, în speranța de a fi procesate și eliberate.

 

Atenuarea durerii din familie, a fricilor din copilărie au primit atenția necesară în discuțile noastre. Ochii au păstrat o expresie de spaimă și mușchii au rămas în stare de șoc.

Aprecierea și acceptarea au fost două aspecte foarte importante în călătoria sa. Să fie din nou în contact cu sentimentele sale, să se simtă și să-și arate iubirea și grija față de sine au fost esențiale în procesul ei. Să poată să își privească viața fără să mai găsească vinovați, să aibă capacitatea să vadă adevărul și să îl primească din interiorul său. Să fie receptivă.

Totul a fost astfel aranjat în viața sa încât să o ajute să își deschidă ochii interiori, privirea internă, inima și sufletul, să guste din bucuria vieții și a unui trai frumos.

 

Îmi spunea:

• Dacă aș fi avut vederea perfectă nu aș fi ajuns la astfel de conștientizări. Dincolo de acești ochi avem așa mari comori…dacă le-am vedea cu toții… (ea a surprins ceva ce noi, ceilalți poate nu am avut încă ocazia).
• Când simt presiune în corp observ că și vederea mi se încețoșează... (a adunat multă presiune, tensiune interioară, stres, de care ușor, ușor se eliberează, în ritmul ei propriu).

 

La control doctorii au fost surprinși să constate că ochiul ei focalizează bine și li s-a părut mai mult decât interesant ținând cont de faptul că nu a mai purtat ochelarii. Au ajutat-o și exercițiile recomandate pentru ochi, lucrul cu sine și fiecare conștientizare și eliberare în parte. Mai este de lucru, dar sincronicitățile de care are parte, calea pe care a descoperit-o, liniștea pe care o trăiește atunci când își dă voie și regăsirea vederii ei interioare nu se pot compara cu nicio vedere din acest plan.

 

Am schițat mai mult decât suficient din povestea de astăzi.

Sper să fie de folos celor care au probleme de vedere.

Cauzele pot fi diverse, se abordează diferit pentru fiecare-n parte.

Suntem unici și tocmai asta este frumusețea.

 

Dacă îți pot fi de folos, lasă-mi un mesaj.

Sunt aici pentru tine.

 

*Notă: Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.

 

Foto. Ion Fet

Citește și despre alte cazuri AICI.

Dacă vrei și tu să îți descoperi propria poveste în cadrul unei sesiuni, găsești detalii mai jos.