CĂLUGĂRUL CARE RĂSCOLEA SUFLETE

Părintele Arsenie Boca a fost un ctitor la existenţa familiei și creșterii copiilor. Călugărul care răscolea sufletele credincioşilor ce-l ascultau știa mai multe despre copii decât însăși mamele lor. Și acest lucru chiar m-a surprins. Nu aveam astfel de noțiuni despre călugărul, aș îndrăzni să îl numesc chiar sfântul, care a devenit atât de cunoscut printre români.

Copilul este oglinda părinţilor, și asta o știa foarte bine părintele Arsenie. Cum, de asemenea, știa că fiecare dintre noi aducem o încărcătură din străfunduri de existenţă; că fiecare dintre noi suntem sinteza înaintaşilor noştri: părinţi, bunici, străbunici, până unde ajunge spectrul vital al existenţei.

El mai spunea: Sunt călugăr şi sunt aşa cum m-a făcut mama. Eu am fost pictat în pântecele maicii mele, fiindcă mama mea când a văzut că-i însărcinată s-a uitat la icoana Maicii Domnul şi a zis: „Maica Domnului, eu doresc acest copil să nu-mi fie pentru mine, ci să-ţi slujească ţie; pentru tine Doamne”. Ea mergea în câmp la sapă şi vedea înaintea ei, la sapă, cum săpa, icoana Maicii Domnului la care s-a închinat. Tot timpul ea vedea icoana aia. Mama a pictat icoana Maicii Domnului în sufletul ei şi eu am ieşit pictor. Am fost pictat din pântece!”.

Şi mai spunea părintele: „De ce nu faceţi şi voi femeilor aşa, să vă rugaţi la Dumnezeu cât sunteti însărcinate, să citiţi Visul Maicii Domnului, să citiţi cărţile bisericeşti? Apoi, dacă nu faceţi rele, vă iese şi copilul aşa cum îl doriţi, așa cum trebuie aduşi copiii pe lume: în credinţă şi în rugăciune.

Le spunea oamenilor: „Dacă vreţi să aveţi preoţi buni, aduceţi pe lume copii buni, din care să iasă preoţi buni. Prezenţa voastră trebuie să demonstreze existenţa lui Dumnezeu, când te vede lumea pe tine, să zică că există Dumnezeu”. Și acest lucru l-a manifestat părintele foarte bine. Nu aș vrea să facem referire la omul Arsenie cât la prezența interioară care-l ghida și pe care el însuși a lăsat-o să se manifeste prin intermediul lui.

Multe mărturii vii a lăsat în urma pașilor săi. Mărturii ale oamenilor care l-au cunoscut și au trăit măcar câteva clipe în preajma lui. Câteva dintre ele le-am suprins în rândurile ce urmează.

PICTOR DE SUFLETE, PICTAT DIN PÂNTECELE MAICII SALE

Arsenie Boca a spus că putea să fie oriunde în lumea asta, dar i-a rânduit Dumnezeu la noi, la români, pentru rugăciunile martirilor Brâncoveni. Mântuitorul i-a spus să fie pictor de suflete, să picteze în inimile oamenilor credinţă, să facă din oameni icoane vii. Şi a reuşit! (Gheorghe Silea)

Cea mai mare durere a părintelui a fost, cred, asta: că ne-a descoperit nouă multe taine, la toţi, la multă lume şi n-am urmat nimic din ele. Asta a fost cea mai mare mâhnire a lui.

Înainte de a ajunge la mănăstirea Sâmbăta, după ce a terminat teologia, au vrut să îl căsătorească, să fie preot de mir. Şi părintele s-a rugat la Dumnezeu să-i descopere ce să facă: să se călugărească sau să se facă preot de mir. Şi a avut un vis şi i s-a spus: „Mănăstirea”. A plecat la Muntele Athos ca să primească învăţături duhovniceşti şi s-a rugat mult la Mântuitorul şi la Maica Domnului să-l îndrume la un duhovnic iscusit, care să-l călăuzească bine în viaţa călugărească. S-a rugat mai intens la Maica Domnului şi a venit Maica Domnului, l-a luat de mână şi l-a dus pe un munte înalt – prăpastie mare şi în stânga şi în dreapta – pe care nu puteai merge nicicum cu piciorul liber. L-a dus pe vârful muntelui şi l-a încredinţat unui sfânt care trăise cu 200 de ani înainte: Sfântul Serafim de Sarov. Acesta l-a învăţat viaţa călugărească. Apoi, de câte ori avea nevoie de duhovnic mergea în locul acela singur, în vârful muntelui.

Prima întrebare pe care o punea părintele la fiecare era: „Câţi copii aveţi?” şi „De ce nu vă faceţi copii? Vedeţi voi, mă – spunea părintele – toţi cei care vă feriţi de copii, o să suferiţi”. Dialogul său era cu sufletul şi inima credincioşilor. Ne spunea părintele că ne ştie toate păcatele noastre şi ale neamului nostru; că a vorbit cu sfinţii care-i pictează. (Pr. Todor Nichifor)

Ne spunea părintele: „Când eram copil, în casa mamei mele era o icoana a Maicii Domnului care-mi plăcea, foarte mult. Odată am întrebat-o pe mama:

– De ce îmi place aşa de mult acea icoană? Iar ea mi-a spus:

– Ei, dragul meu, cât te-am purtat în pântece, foarte mult m-am uitat şi m-am rugat la această icoană”.

Altădată ne-a spus: “Mama mea când a rămas însărcinată cu mine, s-a uitat la icoana Maicii Domnului şi a pictat-o în inima ei. A pictat-o rugându-se la Maica Domnului, cum se rugau Sfinţii Ioachim şi Ana: “Maica Domnului, îţi cer un copil, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, care să îţi slujească ţie, Maicii Domnului şi Domnului Iisus Hristos. Nu pentru mine îl cer”.

Eu deja am fost pictat din pântecele maicii mele. Când mama mea mergea să lucreze la câmp, înaintea ei apărea icoana Maicii Domnului datorită rugăciunilor ei. După ce-am terminat studiile, mama credea c-am să mă stabilesc ca orice om la casa lui. Când a aflat ce intenţii am (să se călugărească), mi-a luat capul în mâini, m-a sărutat şi m-a binecuvântat zicându-mi: „O, dragul meu şi scumpul meu, de când mă rog eu pentru asta!”

De aceea a fost părintele Arsenie omul lui Dumnezeu, pentru că a fost cerut prin rugăciune, crescut cu rugăciune. Şi spunea părintele. “De ce nu faceţi şi voi la, fel?! Dar care din voi se roagă când sunteţi însărcinate: Doamne, dă-mi un copil bun, cuminte, care să-ţi slujească Ţie; pentru Tine Doamne. Care din voi aţi citit în timpul sarcinii Acatistul Maicii Domnului şi alte cărţi bisericeşti? Voi ziceţi că n-aveţi timp să vă rugaţi. Cereţi la Maica Domnului şi la Domnul Iisus Hristos şi vă vor da. Dacă nu faceţi rele, vă iese şi copilul aşa cum îl doriţi“.

Apoi, unei femei căreia îi murise copilul atins de un tren i-a spus: ”Ştii de ce l-a atins trenul? Pentru că l-ai iubit mai mult decât pe Maica Domnului. Întâi trebuie să-L iubeşti pe Dumnezeu şi apoi pe copil”. Altei femei i-a spus: „Tu vii şi te plângi că al tău copil este beţiv, dar atunci când aţi zămislit copilul, soţul tău era beat”, iar alteia, care se plângea că are un băiat hoţ, i-a spus că şi ea a furat când a fost însărcinată cu el. (Miloşan Vionela)

Mama părintelui Arsenie

Mama sfinţiei sale spunea că simţea că avea ceva luminos în pântece şi avea o mare bucurie. Iar părintele spunea că tatăl său, plecând în America l-a „lăsat curat în pântece”. (Pr. Petru Vanvulescu)

Mama sa l-a crescut singură. Ea păzea oile satului şi părintele îi desena (că era pictor de mic) flori pe mâneci, pe cot la haine şi apoi ea cosea.

„În viaţă am dansat şi eu odată – a spus mama părintelui – am rotit un dans, atât a fost jocul meu în viaţă”. Maică-sa l-a crescut şi el a învăţat, şi-a dat silinţa. Părintele învăţa lumea cum să trăiască, să nu curvească bărbatul cu femeia, ca în sărbători şi duminica să nu aibă împreunare şi să aibă copii curaţi, căci părintele aşa a fost conceput. (Mailat Elena)

Întâlnindu-se cu părintele Arsenie, mama lui i-a reproşat: „Ţi-a fost ruşine cu mine de n-ai vrut să spui la lume că eu sunt mama ta?” şi i-a zis părintele: „Nu mamă, dar dacă spuneam, lumea îţi rupea hainele de pe matale când veneai încoace”.

A spus mama părintelui, cu ocazia acestei vizite la mănăstire, că atunci când era însărcinată cu părintele, a văzut soarele şi luna în pântecele ei şi nu ştia ce va fi. Şi a văzut şi un peisaj. Când a venit la Sâmbăta a spus ca a văzut exact peisajul de aici, cu munţi şi mănăstirea. (Gheroghe Silea)

ARSENIE BOCA, POVĂȚUITORUL TINERILOR

Aflându-te în prezenţa şi în apropierea părintelui Arsenie, simţeai prezenţa lui Dumnezeu, Îl simţeai pe Hristos trăind şi vorbind în părintele Arsenie. Era şi este un lucru extraordinar – cum spunea cineva – în viaţa noastră, în viaţa oamenilor, să întâlnim un sfânt. Eu pot să spun că acest lucru l-am simţit şi l-am trăit şi sunt absolut convins şi responsabil de ceea ce spun acum.

Părintele Arsenie ştia că la tinereţe se pune temelia vieţii omului, a dezvoltării omului pentru mai târziu şi pentru totdeauna şi de aceea era înconjurat de tineri. (PS. Daniil Partoşanul)

Părintele Arsenie se bucura foarte mult de tineri, să-i unească, să-i binecuvânteze, să le dea poveţe ce să facă ca să aibă copilaşi curaţi, să meargă pe calea lui Dumnezeu. Pentru asta a luptat mult părintele. Mi-a zis odată: “M-am silit mult şi cu rugăciunea şi cu predica şi cu toate, dar tot n-am putut face ce-am vrut eu. Omul ascultă, dar tot cum ştie el face”. (Cismaş Gheorghe)

Când poporul Israel, din cauza căsătoriilor cu femeile străine, era în pericol să-şi piardă rădăcina, sămânţa şi numele, Ezdra a chemat poporul la pocăinţă şi rugăciune şi au făcut un nou legământ. La fel, singura salvare a neamului nostru ca să rămână cu nume, cu sămânţă şi cu rădăcină, este reaşezarea sfinţeniei familiale. Nici o problemă nu l-a preocupat mai mult pe părintele Arsenie ca sfinţenia vieţii familiale. De aceea, mi-aş îngădui, în numele părintelui Arsenie, să încercăm un legământ către Dumnezeu, să încercăm reabilitarea vieţii noastre familiale. Avem obligaţia să nu lăsăm ţara calomniată prin prostituţie şi înjosiri ale familiei. Aşa cum Ezdra a rupt legăturile cu femeile străine, să rupem şi noi orice legătură cu toate cele străine de familie (avorturile, întreruperile de sarcini, divorţurile, toate cele ce au compromis familia) şi să o facem prin legământ (cum a făcut Ezdra), aici la mormântul părintelui Arsenie. (Pr. Ioan Sabău)

Mult s-a zbătut părintele toată viaţa şi scrierea lui a fost spre sfinţirea familiei. Câte femei au fost la el, s-au hotărât să nu mai avorteze Câţi copii au rămas în pântecele mamelor lor! Nu e nimeni mai competent să ne strige în acest moment revenirea mamelor la sfinţenia Maicii Domnului decât părintele Arsenie. (Pr. Ioan Sabău)

LIPSA COPIILOR, BOLI ȘI AVORTURI

O bună parte din învăţăturile părintelui vizau familia; era cu desăvârşire împotriva avorturilor. Odată, era o doamnă la părintele şi se plângea că are un singur băiat care nu se căsătoreşte. Părintele i-a spus: „Nici nu o să se căsătorească, aici ţi se opreşte neamul.” Tot din cauza avorturilor. În momentul în care o femeie avortează, ceva bun din ea se pierde şi copiii care vor urma o să aibă de suferit ca urmare a acestei lipse generate de avort. (Mariana P)

Părintele Arsenie a ţinut un cuvânt de îndrumare pentru credincioşii care erau de faţă (deşi el a şi exceptat pe unii, erau nişte copii, pe mine nu m-a exceptat) despre necazurile care le vin părinţilor prin copii. Le-a zis despre cazuri când părinţii sunt responsabili pentru copiii lor, care vin în lumea aceasta cu defecte. A atras atenţia asupra faptului de a fi oamenii cununaţi la biserică, de a avea slujba cununiei, a pus în atenţie faptul că soţii nu trebuie să consume băuturi alcoolice, deoarece şi un pahar de vin pe care îl bea cineva, care după aceea se angajează la conceperea unui copil, este dăunător pentru copilul care urmează să se nască. A atras atenţia că atâta vreme cât cineva care a fost în război şi se întoarce acasă şi încă mai are vise cu groaza pe care a trăit-o pe front în timpul războiului, câtă vreme mai are astfel de traume să zicem, nu are voie să se angajeze la conceperea copiilor, deoarece copiii pot să aibă neputinţe de pe urma faptului că părinţii nu sunt destul de liniştiţi. Aşa că părintele era de atunci, din 1942, preocupat de chestiuni de felul acesta, de responsabilitatea părinţilor pentru copiii lor. (Arhim. Teofil Părăian)

Odată a venit o femeie plângându-se că băiatul ei e pe front. I-a spus: „Roagă-te pentru el, nu mai plăti. Ai plătit de-l poţi cântări în bani. Roagă-te tu, ca mamă, nu plăti preoţilor. Este mai primită rugăciunea mamei decât a preotului. “(Paraschiva Anghel)

Părinţii mei s-au căsătorit cu binecuvântarea părintelui Arsenie, dar timp de 2 ani n-au avut copii. De aceea, s-au dus şi i-au spus părintelui că dacă ar şti că nu pot avea copii, atunci ei ar dori să ducă o viaţă curată, cum zicea şi pravila părintelui („binecuvântată e numai zămislirea de prunci”). Părintele însă le-a zis: „Nu mă, Dumnezeu să vă binecuvânteze căsătoria cu copii”. A rămas apoi însărcinată, dar se simţea foarte-foarte rău. S-a dus la părintele la Sâmbăta, iar părintele i-a spus: „Suferă şi tu, că şi suferinţa asta are un rost”. Când a ajuns la maternitate, din cauza complicaţiilor, au venit să o consulte un medic şi o asistentă şi s-au mirat foarte tare: „Extraordinar, cum de ai rămas însărcinată!” (Maica Adriana)

A mers odată la sfinţia sa o femeie cu un copil bolnav, şi i-a zis femeii: „Copilul ăsta te chinuieşte cât ceilalţi 9 pe care i-ai omorât”.

Când cineva are în casă un beţiv, atunci tu, ca preot, te lupţi ca să nu destrami o familie, dar părintele spunea deseori: „Lasă-l, că uite, te omoară, se întâmplă ceva. Mai bine lasă-l!” Şi atunci înţelegeau tinerii căsătoriţi sau mai în vârstă, să se despartă, pentru că s-ar fi ajuns la o crimă în familia aceea; ştia părintele ce le spune. (Pr. Ioan Ciungara)

O vecină avea un copil handicapat şi s-a gândit să se ducă la părintele Arsenie la biserica Drăgănescu. Părintele Arsenie i-a zis cu blândeţe: “Ce vreţi măi de la mine să vă spun?”. I-a spus de copil şi părintele i-a răspuns: “Ginerele a trăit cu soacră-sa. De aceea a dat Dumnezeu palma aceasta. Du-te acasă şi mai adu pe lume un copil ca să aibă cine să aibă grijă de amărâtul acela”. Şi a mai născut o fată. (Dobrin Rosalia)

”Mă, înainte ca să te măriţi, să-i spui viitorului tău soţ că nu poţi să faci copii”. Fata îi răspunde: “Ba pot părinte”. Părintele îi repetă: ” Ba nu poţi mă, şi ştii de ce nu poţi?”. Fata răspunse că nu ştie. Părintele îi zice: “Mă, tu lucrezi în mediu cu raze Rőntgen (X), aşa-i mă?” „Da, părinte”, îi răspunse fata. Părintele adăugă: “D-aia nu poţi mă, că tu eşti iradiată”. (Bogdan Juncu)

I-am spus părintelui că fratele e bolnav de nervi şi a zis: „Măi, moşteneşte pe un bunic beţiv. Acestea sunt urmările la beţie iar educaţia unui copil se dă în timpul sarcinii. Cât este copilul în pântecele mamei, atunci se dă educaţie. Dacă mama în timpul sarcinii fumează şi bea, ăla va ieşi precis un destrăbălat. Dacă se duce la operă sigur îi place muzica, îi place arta. Dacă va merge la biserică, copilul respectiv va merge la biserică“.

O cunoştinţă bună s-a dus la dânsul şi a zis: „Părinte, eu n-am copii şi vreau să înfiez un copil” şi părintele îi spune aşa: „Să nu înfiezi, că nu ştii al cui este, tu mai bine orientează-te asupra unui copil de mic şi urmăreşte-l şi ajută-l până când acel copil îşi va avea banii lui”. (Ana Riţivoiu)

O femeie a spus că are un băiat bolnav, beţiv, care face rele când se îmbată. Părintele i-a zis: „Ştii de ce? Fiindcă, n-ai fost atentă când ai rămas însărcinată cu soţul”. Bărbatul ei a fost beţiv. Altă femeie a spus ca băiatul ei a furat, Părintele zice: „Dar şi tu ai furat când ai fost însărcinată cu el”. Se uita doar la om şi spunea!

Altcineva zice: „ Eu am avut un necaz…”. Părintele zice: „Ştii de ce? Fiindcă tu ai iubit mai mult copilul decât pe Dumnezeu, în loc să-i mulţumeşti lui Dumnezeu de copilul pe care ţi l-a dat”. (Miloşan Vionela)

Părintele ne spunea să nu ne împreunăm pe timpul sarcinii şi alăptării, căci păcatele şi obiceiurile rele ale părinţilor vor trece asupra copiilor. La doi tineri care au venit la părintele, pentru binecuvântare în vederea căsătoriei, le-a spus că le dă binecuvântarea numai dacă sunt de acord să nu umble la numărul copiilor (să nu facă avorturi), care va fi doisprezece.

Odată, m-am dus la părintele cu o femeie. Ea credea că are tenie, dar medicii nu i-au spus ce are. Părintele i-a spus: „Dacă nu ţi-au spus doctori îţi spun eu. Tu ai cancer. Du-te şi pregăteşte-te de plecare căci Dumnezeu ţi-a scurtat viaţa. Trebuia să ai 7 copii şi nu ai decât unul”. Ea a recunoscut că are numai unul, dar a spus ca şi acela-i face necazuri. „Nu-ţi face destul” i-a zis părintele. (Morar Gheorghe)

A fost cineva la părintele şi a zis: „Părinte, am necazuri, copiii fac aşa şi aşa”; „Ce te miri mă, câţi copii ai?”. „Doi părinte”. „Ceilalţi până la cinci unde sunt? Pe cei care erau buni i-ai omorat şi i-ai ţinut pe ăştia care te chinuie”.

S-a dus un bărbat la părintele: „Părinte, mă bate copilul”. „Mă, tu gândeşte-te ce i-ai făcut lui când era el în pântece. Acuma îţi dă înapoi!”. Deci copiii se aduc pe lume în curăţenie.

Iubea copiii, dar le spunea la părinţi că pentru faptele lor o să fie copilul bolnav. Păcatele părinţilor le trag ei, copiii. Le spunea ce păcat au făcut şi ce să facă pentru a-l ispăşi mai uşor. Vorbea pe înţelesul tuturor. (Gheorghe Silea)

Era în război. O femeie din Sibiu, Cătălina, a aflat că soţul ei a murit. A luat în braţe copilul şi fugea cu el prin Sibiu. În pântece avea alt copil. La un moment dat a văzut că era plină de sânge. O schijă îi omorâse şi copilul din braţe. Deznădăjduită şi descumpănită s-a dus şi a avortat copilul din pântece. Auzind apoi de părintele Arsenie s-a dus şi ea la Mânăstirea Sâmbăta. După Sf. Liturghie părintele a ieşit şi a strigat: „Cătălină, Cătălină, ce ai făcut! Ştiu că ţi-a murit soţul şi copilul. Ai fost încercată. Dar dacă-l lăsai pe cel din pântece… Ai omorât un copil cu care Dumnezeu avea un plan mare!” (Pr. Petru Vanvulescu)

ÎNDEMNURI ALE PĂRINTELUI ARSENIE

–           În timpul sarcinii, mama să nu stea în fum şi să nu ia medicamente.

–           Dacă nu-i dă pace la copil în vremea sarcinii, copilul va avea precocitate sexuală.

–           Decât cancer mai bine copii. Iobagii aveau câte 16 copii. Şi erau slugi!

–           Copiii născuţi numai după distracţii şi destrăbălări au ieşit răi.

–           Copiii nefăcuţi strică pe cei făcuţi.

–           Cei care opresc copiii de la credinţă sunt osândiţi mai rău ca sinucigaşii.

–           Dacă nu poţi vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei.

–           Căsătoria-i pentru mântuire şi prunci, nu pentru plăceri şi desfrânare.

–           Din cauza avorturilor ne vor stăpâni (rromii).

–           Să-mi ţină Dumnezeu credinţa de copil.

–           Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia.

–           Să nu credeţi ca veţi intra după moarte întru Împărăţia în care n-aţi trăit pe pământ!

–           Sufletul e trimis de Dumnezeu în momentul conceperii şi Dumnezeu singur, ştie ce va fi cu copilul acela, cu ce capacităţi ar fi venit în lume şi ce va fi şi ce va face în lume. Numai te trezeşti la bătrâneţe cu ispăşirea pentru copiii pe care nu i-ai lăsat să se nască sau chiar i-ai avortat.

“Oamenii caută minuni şi pe aşa-zişii făcători de minuni, dar cea mai mare minune este schimbarea vieţii, după modelul Domnului Iisus Hristos “.  (Pr. Nicolae Streza)

Părintele avea o vorbă: „Mă, ajută-mă să te ajut! “. El avea vorba asta în sensul că „Dacă mă asculţi şi faci ceea ce-ţi spun, într-adevăr te ajut!”. Împliniţi-mi dorinţele, sfaturile minime şi vă schimbă Dumnezeu situaţiile, problemele voastre, fără să fiu eu prezent, căci Dumnezeu e Cel ce le schimbă.

Îmi amintesc că am mers la părintele şi pentru a ne ruga să facă rugăciuni pentru ploaie, dar nu am apucat să-i spunem. Părintele a ştiut însă şi ieşind în faţa Sfântul Altar ne-a spus: „Măi, eu ştiu că voi aţi venit cu gând să vă fac rugăciuni pentru ploaie şi am deschis cartea să fac rugăciuni, dar o mână nevăzută mi-a închis cartea, şi am auzit o voce care mi-a spus: «Nu te ruga de Mine să le dau ploaie, Eu ştiu ce să le dau. Roagă-te de ei să facă voia Mea» “. Ne-a mai zis că „mersul vremii este după purtarea oamenilor”. (Maria Streza)

Și după purtarea noastră toate se petrec în lume. Dacă am surprinde printre rândurile acestea adevărul, dincolo de dogmă, și de forma expusă și l-am implementa în propria viață, multe s-ar schimba în bine.

Inspirat din Mărturii din Țara Făgărașului despre Părintele Arsenie Boca.

Foto. Jonathan Borna

Citește și alte articole despre copii aici.