O nouă regresie, o nouă călătorie prin lumea în care timpul și spațiul nu există, descoperind cauzele care stau la baza situațiilor de viață actuale.

Alina a dorit o regresie pentru a descoperi cauza pentru care

• orice nouă relație se desfășoară conform unui tipar repetitiv, și niciuna nu se finalizează cu căsătorie
• îi lipsește curajul și încrederea în sine
• nu și-a descoperit încă misiunea
• și-a ales familia ei
• are frica de a avea copii, frica de moarte
• nu o împlinește în totalitate cariera ei

 

După perioada de inducție, povestea se conturează…și regresia capătă formă.

ÎNCEPUTUL

…privesc pe fereastră, este o zi însorită, văd o frumoasă priveliște, natura. Sunt în camera unui castel, iar în jurul meu este o bibliotecă plină de cărți. Nu știu dacă sunt ale mele.

Am o rochie verde cu corset, cu crinolină, părul brunet și ondulat. Provin dintr-o familie nobilă și am în jur de 20 de ani. Sunt în anul 1800.

Mă simt pierdută, aștept ceva ce trebuie să apară, nu îmi dau seama ce…

 

Aleg o carte din bibliotecă… și o deschid, dar nu îi văd titlul, ci doar conținutul. Toate sunt cărți vechi, cu iz aristocrat, sunt aurite. Dar aceasta este cartea mea de suflet în care este vorba despre o iubire neîmpărtășită. Mă regăsesc în ea… cred că are o legătură cu viața mea. Aștept ceva, și am o dezamăgire…

Ies din cameră supărată fiind și alerg pe holuri plângând (în acest moment îi dau lacrimile și cu greu și le stăpânește; sunt emoții care au nevoie să fie eliberate, care au fost captive prea mult timp în sufletul ei.). Este o fugă, o eliberare. Este din cauza a ceea ce am citit în carte. Mi-am dat seama de ceva și alerg să caut acel ceva…

Cobor pe scări, sunt ca de marmură, cu niște covoare… alerg înspre ușa de intrare. Ies în grădină și simt soarele cum arde. Nu mai pot vedea de lumină.

 

Mergem la următorul moment semnificativ din acea perioadă

Îmi plăceau seratele, dansurile și eram îndrăgostită. Lumea este fericită, dansează… și privirea mea tot caută pe cineva. Apare un bărbat brunet care mă ia la dans (îl percepe și în viața prezentă în trupul unui băiat de care a fost îndrăgostită, și care îi provoacă un sentiment puternic care-i stârnesc lacrimile).

Simt că nu va fi al meu, că este promis altcuiva. Dansează cu mine și încearcă să mă asigure că totul va fi bine, dar înăuntrul meu știu că nu va avea un sfârșit fericit. Îl percep dual, nehotărât, jucăuș. Eu vreau ceva și el cu totul altceva…

 

MOARTEA BĂRBATULUI IUBIT

 

Despărțirea noastră nu a fost din vina mea, ci din a lui, ne-am certat foarte urât, i-am spus tot adevărul pe care l-am aflat despre el. El a ales să urce pe cal și să plece, nu l-a interesat de mine și de ceea ce îi spusesem. Dar… a avut un accident pe cal. Și…

Mă văd cu o rochie neagră, sunt la înmormântarea lui și sunt foarte tristă. Ambele familii ale noastre erau prezente. Simt că am pierdut atât de mult timp și simt o mare dezamăgire. Este ca și cum l-am avertizat cu ceva și pentru că nu m-a luat în seamă i s-a întâmplat acest accident. Este dorința mea de a-l ajuta și dorința lui de a face cum vrea el. Este vorba despre încăpățânare…

El era din aceeași clasă socială. Era un gentelmen, foarte glumeț, pus pe șotii, dar destul de aerian, eu fiind cea care avea capul pe umeri. Pasiunea mea era lectura, îmi plăcea să mă implic în treburile bărbaților, să dau sfaturi. Eram mai băiețoasă, deși purtam fuste. Aveam destul de multe convingeri, dar eram curajoasă.

…mă întorc de la înmormântare plângând, intru în castel și, de supărare și durere, încep să arunc obiecte. Să le sparg. Era o durere foarte mare. Cad în genunchi de neputință, întrebându-l pe Dumnezeu – De ce?

Părinții mei vor să mă recăsătorească cu altcineva și eu nu vreau să accept asta. Și mă gândesc să îmi pun capăt zilelor…

 

Mergem la momentul finalizării acelei vieți

 

MOMENTUL SINUCIDERII ȘI DRUMUL CĂTRE PURGATORIU

Sunt într-un hambar. Îmi simt neputința de a schimba ceva… nu vreau să fiu sortită omului cu care părinții mei vor să mă căsătorească. Nu am nicio soluție și… mi-am înfipt un pumnal în inimă.

Simt o eliberare, ca și cum aș pluti. Îmi văd trupul rănit, fără nicio putere. Simt că urc undeva, nu mă mai simt legată de pământ. Urc către un nor și se deschide o poartă. Văd o lumină puternică care mă absoarbe, ajung într-un tunel a cărui capăt nu-l văd și acesta mă redirecționează spre o altă dimensiune. Este ca și când aș cădea într-o grotă. Este întuneric, frig. Sunt speriată. Caut în jur oameni cunoscuți. Parcă ar fi niște stânci, și înăuntru sunt săpate niște grote. Fiecare are grota lui. Pare a fi purgatoriu…

Întrebarea celor din dimensiunile superioare este de ce am făcut acest act? Acest loc este partea mea de introspecție. În mijloc este gol, ca un fel de hău, dar sunt liniștită că nu am să cad, că stau pe ceva stabil. Sunt doar eu cu gânduile mele, eu cu mine și cu asumarea propriilor acțiuni.

Și mai sunt oameni ca mine, ne vedem unii pe alții dar nu avem cum să comunicăm unii cu alții, pentru că suntem la depărtare. Fiecare este cu introspecția lui.

Cu ajutorul introspecției analizez decizia pe care am luat-o. Îmi e greu, dar am crezut că e singura soluție de a scăpa de o viață pe care nu mi-o doresc. Cel cu care trebuia să mă mărit disprețuia femeile. Nu aveam de gând să accept.

Aici sunt liniștită, îmi pare rău de acțiunea făcută, dar sunt împăcată. Timpul și spațiul nu există aici. Este greu să îți dai seama de anumite lucruri. Este îngrreunată introspecția de ceva anume… asemeni unui foc pe creier. Sunt doar acești oameni și atât!

 

LECȚIILE DE ALTĂDATĂ PRIMITE ÎN REGRESIE

Curajul din viața mea s-a pierdut odată cu decizia de a-mi încheia viața. Neiubirea de sine și neacceptarea vine și din faptul că femeia trebuia să fie supusă fără a avea vreun cuvânt de spus. Nu pot să mă căsătoresc în viața prezentă din cauza acelor experiențe trecute.

Fuga de acel om pe care nu am putut să îl deslușesc, de care îmi este frică, pentru că știu că nu se purta frumos cu femeile, le batjocorea, le denigra.

 

Care a fost lecția pe care o aveai de luat de la acest om?

Ar fi trebuit să îl fac un om mai bun, să îl schimb dar, văzând cum se comporta cu femeile mi-era groază. El se răzbuna pe femei dintr-o dezamăgire (în acest moment și-a dat seama ce partener din trecutul ei din viața prezentă era în rolul acelui bărbat).

Eu am fugit de misiunea mea prin faptul că mi-am luat viața. Nici în viața actuală nu mi-am îndeplinit misiunea față de el, am ales același drum, acela de a fugi. L-am făcut gelos intenționat și practic îl pedepseam pentru ce făcuse el altădată. Nu a suportat… era rănit și aștepta o salvare iar eu am ales să fug de el și să îl evit din nou.

 

De unde provine frica de a avea copii?

Nu voiam să fiu ținută de cineva, nu îmi doream copii cu acel personaj. Deveneam sclava acelui bărbat dacă urma să am copii cu el, așa percep…

 

Dar tiparul de repetitivitate?

Acesta a apărut în relații și este cauzat de fuga mea. Simțeam eliberarea de sub imperiul masculin, de sub dominația bărbaților, doream să-mi recâștig independența.

Am de învățat iubirea de sine și comunicarea. Când am luat decizia de a-mi lua viața eram introvertită și acum în viața asta trebuie să învăț să exprim ce simt și să nu iau decizii pripite. Trebuie să învăț a nu mai fi controlată, subjugată, să-mi recâștig puterea. Prin asta îmi pot recăpăta încrederea, curajul și iubirea de sine. Dar îmi este greu, că m-am deschis față de acel bărbat de care eram îndrăgostită în acea viață și care a apărut și în viața prezentă și am avut de suferit, nu am fost luată în serios și s-a închis ceva în mine și am refuzat să mă exteriorizez (din nou lacrimile își fac apariția).

Simt că ceea ce s-a închis în mine este ca o floare care s-a înnegrit, nu se deschide, nu înflorește, ci are loc procesul invers, se închide.

 

Cum ai putea face să inversezi procesul?

Prin recăpătarea forței interioare. Dar simt că forța interioară mi-a fost pe nedrept. Este ca și când aș avea un gol, ca o gaură pe care o simt în inimă. Floarea o simt pe partea de comunicare. Sentimentul și comunicarea!

 

Alege să meargă prin timp la momentul în care s-a produs acest gol și astfel accesează o viață anterioară

 

FURTUL FORȚEI INTERIOARE DINTR-O ALTĂ VIAȚĂ

Partenerul ei actual din viața prezentă i-a luat forța, iar ea a înțeles, de fapt, de ce îl chinuie ea pe el în această viață.

În regresie mergem pe linia timpului la momentul în care i-a fost luată forța prima dată…

 

Văd un general, are coif, pare a fi roman. E dictator, asupritor. Îi plăcea să umilească, să țipe, ca și celălalt. Este nemilos, lipsit de sentimente nobile, “nu are mamă, nu are tată”.

Sunt bărbat și sunt subordonatul lui… el m-a rănit, mi-a luat curajul, puterea. Sunt pe un câmp de luptă, plin de mocirlă, în genunchi, sunt umilit și retrogradat. Își dorea puterea mai mult decât oricând, nu ținea cont de oamenii lui. Eram devotat misiunii. Pentru mine reprezenta un scop, un țel, o credință. Mi-a luat ce aveam eu mai de preț, un principiu, pentru că eu eram iubit de oameni, recunoscut, apreciat. Iar asta reprezenta puterea mea. El mi-a luat toate astea prin umilire și faptul că mi-a luat funcția, care era rolul meu, reprezenta viața mea. Nu mai eram privit în același fel în societate, nu mai eram primit, eram un paria. M-a exclus din comunitate armatei dar și din comunitatea întregii regiuni. M-a expulzat prin acest gest.

În această viață simt nevoia să-mi iau revanșa asupra suferinței mele de atunci.

 

Cariera actuală are vreo legătură cu acea etapă?

Sunt aspecte pe care le regăsesc ca și legătură, evenimentele din timpul trecut au legătură cu momentul în care mi s-a luat funcția în viața prezentă. Sentimentele au fost identice, același tipar – de umilire, retrogradare, schimbarea percepției celorlalți asupra mea. Are legătură și cu găsirea puterii de a ridica și de a merge mai departe după această înfrângere.

 

Cum poți folosi informațiile acestea în viața prezentă? Pentru a-ți îmbunătăți relația și pentru a-ți învăța lecția…

Poveștile sunt atât de diferite… (doar că la nivel de sentimente nu este nimic diferit) este o legătură între noi, de victimă – călău, care se perpetuează. Dar nici nu vrem să ne dăm drumul. Eu fiind umilită de el, probabil simt nevoia de a-mi recăpăta acel rol. Dar nu înțeleg atașamentul lui față de mine, la ce fel de comportament a avut (reglare de karmă).

 

Orice regresie este însoțită de un procesul de iertare a persoanelor implicate. Acest lucru s-a întâmplat și în cazul de față, s-a trimis iubire și s-a adus vindecare. Iubirea și iertarea vindecă! Alina a simțit nevoia să povestească ceea ce a perceput în timpul procesului.

 

Este ca și cum lumina ne înconjoară, este un sentiment de pace, o iertare pe care îmi permit să o dau, rupându-mi din orgoliu. Îl iau în brațe și-i spun – te iert pentru că nu ai știut ce faci. Este un frumos sentiment de căldură care mă cuprinde, o liniște… M-am iertat pe mine și parcă m-am întors eu către mine, ca și cum îmi revine puterea interioară, simt cum mi se umple sufletul. M-am reîntregit!

 

RELAȚIA CU PĂRINȚII ȘI LECȚIILE DE ÎNVĂȚAT DINTR-O NOUĂ VIAȚĂ

Nu are legătură cu ceea ce am discutat anterior… dar (chiar dacă inițial nu percepea nimic, dintr-o dată i s-a conturat povestea) văd o pană de scris ca în secolele trecute. Plutește…

Văd poțiuni, ca un loc al meu secret și… mă ocup de magie! Simt că mă ura cineva atât de mult și ea era o vrăjitoare. Eram adversare. Pana era un simbol pentru mine, urma să îmi arate ceva, să găsesc o soluție în conflictul cu mama.

Ea mă ura de moarte, iar eu încercam să mă apăr. Pana reprezenta protecția mea, și simt că și acum e cu mine, făcând parte din protecția mea. Cât timp era prin preajmă, nu mă putea atinge nimic. Mi-a fost oferită de un bărbat în dar.

 

De ce te ura mama ta?

Aveam alte abilități față de ea, pe care ea nu le înțelegea și eram în competiție. Ea considera că eu am să o izolez de cei care veneau la ea, și-i era teamă că ei pot veni la mine pentu că mă considerau mai puternică. Ea era mai avansată ca mine, deși nu știa acest lucru. Era mai citită în ale vrăjitoriei, dar ea considera puterea mea mai mare.

…

 

Spre finalul regresiei se realizează o scanare a corpului și se aduce iubire și iertare.

Partea inimii o simt că este frântă, iar dacă aduc lumină și iubire simt durere și dezamăgire, stări de gheață, de lipsă de sentimente… din mai multe vieți parcă. Dezamăgiri cumulate… sunt anumite persoane care apar și-mi dispar în inimă. Persoane care m-au rănit.

 

UN POTENȚIAL VIITOR

În regresie accesăm o versiune a viitorului.

Văd ziua nunții, sunt fericită, sunt împăcată cu mine. Ies din biserică, îmi țin mirele de mână, dar nu-l pot vizualiza. Râd cu gura până la urechi, este o stare de euforie, de eliberare de trecut, de acele perioade în care nu-mi permiteam să fiu fericită. Nu-l cunosc, este cineva care va intra printr-o întâmplare în viața mea. Am încredere în el, nu mai am frici, am încredere și în mine. M-a ajutat să-mi deschid sufletul, să-mi accesez feminitatea. Îmi vine să plâng … ne-am suit într-o trăsură și nu știu care este destinația. Dar suntem foarte fericiți și avem încredere unul în celălalt.

 

CONCLUZII ALE REGRESIEI

Această regresie ne-a oferit detalii despre neamul Alinei, mai ales pe linie maternă, în care femeile au renunțat la iubire, nu au suportat ușor durerile sufletești și nu au acceptat încercările vieții.

Este vorba despre o concepție greșită asupra sinelui, asupra vieții, asupra oamenilor și a Divinității. Se pare că inițiatorarea programului a fost stră-străbunica care s-a dezis ușor de iubire și acest program s-a intensificat de-a lungul generațiilor. Ea nu a putut ierta, și nici accepta ca acest program să se încheie prin suferință. Nu a putut suporta faptul că a piedut un om și nu și-a păstrat iubirea. Nu s-a întors spre Dumnezeu ci a judecat, condamnat, luându-și cel mai de preț dar, acela al vieții, darul oferit de Dumnezeu.

Ea a trăit o imensă iubire și nu a putut sa suporte înjosirea ei, urându-l pe omul prin care i-a fost data purificarea, și apoi s-a urât pe sine însăși, luându-și viața. Sentimentul  iubirii  față  de  bărbatul de care era îndrăgostită era de  câteva  ori  mai  mare  decât posibilitățile ei (de a ierta și accepta), avea o dorință de a-l venera pe omul iubit peste măsură. Atașamentul ei l-a distrus pe el și a condus-o pe ea la decizia de a își încheia socotelile cu viața. Dacă ea creștea atunci iubirea asupra divinului lucrurile s-ar fi aranjat altfel.

Ea a ucis iubirea din sufletul bărbatului care a murit, dar și iubirea din propriul suflet. Femeile din neamul ei au tendința de a-l idolatriza pe omul drag, apoi de a-l urî, apoi de a se urî pe sine. Un program ce a distrus câteva generații, iar Alina este cea care are misiunea de a-l stopa. Nu este vorba despre o karmă personală cât una de neam. Ea a accesat frânturi din viețile strămoșilor ei.

I s-a oferit, în schimb, o iubire de aceleași dimensiuni cu capacitatea ei de a ierta și accepta (prin bărbatul cu care nu a vrut să se căsătorească). Dacă o accepta și în aceeași măsură accepta plecarea omului iubit, urmașii ei puteau fi fericiți și sănătoși. Ceilalți nu erau vinovați, iar cu cât mai  multă  dragoste  aveau nevoie copii ei  pentru  a  fi  sănătoși și fericiți cu atât în ea trebuia distrus tot ce reprezenta partea umană.

 

Soluția pentru a anihila acest program este de a-și aminti episoadele importante din viață și prin iertare să elibererze nemulțuirea, supărarea, ura  față de  bărbați. Alina are puterea de a încheia această karmă pe care a accesat-o în regresie.

 

La scurt timp (câteva ore) după regresie, Alina a fost sunată de partenerul ei care i-a spus că vrea să încheie relația, nu știa să îi spună exact motivul, dar… se pare că iertările au ajutat. Iar viața a luat o altă direcție, comunicarea s-a îmbunătățit, a revenit încrederea în sine și curajul. Și-a dat demisia de la locul de muncă și a început o afacere proprie de care este foarte mulțumită.

 

Foto: Ramon Salinero

Citește și despre alte regresii aici.

Dacă vrei și tu să îți descoperi propria poveste printr-o sesiune de regresie hipnotică, găsești detalii mai jos.