Sărbătorile mari, de cele mai multe ori, corespund unor fenomene cosmice. Soarele urmează o anumită traiectorie și atinge puncte importante, iar omenirea celebrează aceste fenomene prin diversele sărbători stabilite în imediata apropiere.

Regăsim în apropierea Echinocțiului de Primăvară, care este, din punct de vedere astrologic, începutul anului, sărbătorile pascale. Energia astrală capătă o altă intensitate și astfel influențează natura, oamenii și animalele. O energie pe care omul conștient de sine o poate folosi în propria evoluție.

Dar de unde începe totul…

OUL COSMIC

Este Oul din care s-a creat lumea. În vechime, Oul Primordial este asociat cu începutul anului. Încheierea unui ciclu determină începerea altuia.

Constantin Brâncuși, marele nostru sculptor, numea oul ca fiind „maica tuturor formelor”.

Iar Mircea Eliade prezintă re-nașterea Lumii dintr-un Ou Cosmic. O naștere a Cosmosului ce se repetă. El spune: „Oul nu-și poate pierde niciodată sensul său principal și anume, acela de a asigura repetarea actului Creației; acela de a da naștere tuturor formelor din Creație.”

Oul este un simbol al cosmosului ce se regăsește în sărbători ce au la bază principiul transformării, al perfecțiunii, fecundității, regenerării și renașterii. Fiind asociat cu Creația, el a fost prezent la multe civilizații antice.

Oul reprezintă ordinea ce s-a născut din haos. Un ou în oceanul cosmic dă naștere la întregul univers. Apare Cerul și Pământul. Gălbenușul dă naștere Soarelui, iar albușul Lunii.

Un simbol al vieții, al lumii, al echilibrului, al vieții și reînnoirii, regăsindu-se cu mult timp înainte de apariția lui Hristos. Având o formă perfectă, poate fi și un simbol al eternității.

VIAȚA ȘI MOARTEA

Iisus spunea – dacă nu murim, nu vom trăi.

Nu există ceva care să aibă un mai mare impact decât viața și moartea. Totul se regăsește în viață și în moarte. Totul este cuprins în cele două extreme. Orice început are un sfârșit, iau un sfârșit are un nou început.

Pentru a ne naște, trebuie să murim întâi. Dar moartea are loc și în sens simbolic. În corpul nostru au loc procese de care nu suntem conștienți. Procese prin care viața și moartea capătă un alt sens. Învierea unei singure celule conduce la propagarea luminii în tot corpul. Celulele vechi mor, fiind înlocuite de altele noi. O singură celulă poate să capteze informațiile necesare schimbării și întregul corp poate fi iluminat.

După moarte corpul se descompune, el nu mai învie. Doar esența reînvie într-un alt corp.

Iisus face referire la Ioan Botezătorul: „Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină. Cine are urechi de auzit să audă”. Iar când discipolii săi îl întreabă: „Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?” Iisus răspunde: „Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate. Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei”.

Între moarte şi înviere există un interval de timp pe care oamenii îl folosesc pentru a se putea transforma şi a evolua. Maestrul spiritual Omraam Aivanhov spunea despre oameni că vor reveni de atâtea ori până vor deveni îngeri.

Iisus a mai spus: „Eu sunt învierea şi viaţa”. Învierea este o viață de o calitate superioară. O viață reînnoită. Dar pentru aceasta este indicat să ai alte gânduri, alte sentimente, obiceiuri și comportamente.

MECANISMUL ÎNVIERII

A învia înseamnă a ieși din închisoarea materiei. Nicidecum nu se referă la așteptarea zilei în care are lor învierea efectivă a morților, așa cum înțeleg, din păcate, mulți creștini. Pentru a învia nu este necesar să mori fizic, dar este necesar să aduci o schimbare în modul tău de a te privi pe tine, în modul de a percepe lucrurile, oamenii, divinitatea. A învia semnifică a nu mai avea aceleaşi atitudini, comportamente, slăbiciuni, vicii.

Sărbătoarea Paștelui reprezintă învierea lui Hristos. Învierea principiului hristic, spiritual. Dacă Iisus era numele din planul material, Hristos era numele care conecta la planul spiritual. Scopul acestei sărbători este ca omul să învie în plan spiritual, să se reînnoiască, să renască. Învierea este o trezire a conștiinței.

Dacă sărbătoarea Crăciunului are legătură cu nașterea, un moment în care se nasc lucruri, sărbătoarea Paștelui are legătură cu transformarea, cu a lăsa tot ce este vechi în urmă și a primi ceea ce este nou.

Învierea reprezintă revenirea la viață, dezicerea de latura umană. Trecerea de la Legea Veche – ochi pentru ochi și dinte pentru dinte – la cea nouă – în care primează iubirea și iertarea. Trecerea de la un nivel de conștiință scăzut (rușine și vinovăție) la un nivel înalt de iubire și iertare. Așa cum bine ne arată și Dr. David Hawkins prin piramida conștiinței, unde găsești câteva referințe într-un articol mai vechi pe care îl găsești aici.

ÎNVIEREA ÎN NATURĂ

Învierea lui Iisus este surprinsă, nu întâmplător, în perioada Echinocţiului de Primăvară când învierea întregii naturi este celebrată, și asta se întâmplă cu mult timp înainte de acest eveniment.

Procesul învierii ce se regăsește în întreaga natură a fost studiat de vechile civilizații. Este un proces ce nu are loc dacă nu a avut loc mai întâi o moarte. Sămânța moare ca apoi să poată rodi. Iar pentru a crește, ea se folosește de elementele ce o înconjoară, de soare, lumină, apă, pământ, aer. Iar omul, fiind și el parte a naturii, trebuie să facă loc laturii spirituale, cea care transformă, cea care modelează și îmbunătățește în detrimentul laturii sale umane.

Misterul învierii se află în natură, deci chiar în fața ochilor noști. Dar pentru a-l înțelege, mai întâi trebuie să devenim conștienți de noi, să decidem să murim în mod conştient. Doar așa se poate naște un om nou. Nu este o moarte a corpului fizic, ci una a aspectelor interioare care mențin moartea.

Totul în natură se reînnoieşte. Totul, mai puţin oamenii! Aceștia rămân la fel, cu aceleași concepții despre ei, despre alții, despre viață, despre mediul înconjurător, despre Dumnezeu. Dar ei așteaptă ca lucurile să se transforme în viața lor, fără ca ei să contribuie la această transformare.

Ei rămân la fel, chiar dacă totul în jurul lor se schimbă. Pentru ca schimbarea să pătrundă trebuie să o inviți, să îi permiți, să fii deschis. Doar atunci începi să simți o altă conştiinţă, alte gânduri, alte sentimente.

Ceea ce contează este învierea spirituală, ci nicidecum cea fizică. Mulţi se regăsesc deja în procesul învierii, adică înlocuiesc în ei înşişi anumite trăsături egoiste, aducându-le pe cele luminoase şi pline de iubire.

Un fluture putem spune că a trecut prin procesul învierii. De la omida lipsită de frumusețe la o creatură radiantă.

CÂTEVA SIMBOLURI 

Lumina de Paște

Energia luminii care coboară de aceste sărbători este o energie a învierii, o energie ce ajută la transformare. Aceasta se poate folosi de orice ființă umană și prin intermediul lumânării cu care s-a luat Lumina Sfântă. O astfel de lumânare se poate utiliza până la 9 ani de zile. Ea se aprinde în momente de răscruce (anumite stări sufletești, curățări, deblocări de situații, situații de viață grave etc.)

Este un firicel de lumină care se poate prelua din imensitatea întregii creații. O creație ce ne înconjoară. Lumânarea din Noaptea Sfântă ajută la materializarea acest firicel luminos. Este o energie de care avem nevoie pentru vindecare, iubire, inspirație, bucurie etc. Și pentru orice contribuie la transformare, la renaștere, la reînnoire. Dar pentru a funcționa este indicat a fi un proces conștient.

Ouăle vopsite

Simbolistica străveche a Oului o întâlnim și în sărbătoarea Paștelui, alături de simbolul culorii roșii care au fost acceptate în tradiția creștină sub forma mesajului renașterii. Și la acest fapt face referire și un proverb latin care spune: Omne vivum ex ovo (Orice ființă vie provine dintr-un ou).

Dacă în creștinism culoarea roșie semnifică sângelui lui Hristos, în vechile civilizații culoarea roșie are legătură cu viața, forța vitală. Ouăle roșii mai erau oferite în dar de sărbătoarea primăverii. Culorile, motivele, și temele aplicate pe ouă au fost modificate de-a lungul timpului, dar simbolistica a rămas aceeași.

Mesajul învierii mai reiese și din ciocnirea ouălor. O nouă viață își face apariția

Dar pentru a înțelege și a simți cu adevărat sărbătoarea, este necesar a trăi conștient momentul, participând astfel la procesul de renaștere spirituală. Un proces interior, ce este viu și ne trimite către trezirea conștiinței.

Să înțelegem oare că primul a fost Oul sau Găina?

Altele…

Un alt simbol ce apare frecvent este cel al iepurașului, un simbol ale renașterii, al fertilității, datorită obiceiurilor de reproducere rapide ale iepurelui.

În schimb, simbolul mielului perceput prin prisma laturii umane și nu spirituale, a fost înțeles atât de greșit. Inocența și puritatea lui privită ca o vulnerabilitate a fost vânată în vederea satisfacerii plăcerii.

O sărbătoare ce aduce o energie a bucuriei, iubirii, iertării, păcii, curajului și a recunoștinței. O energie ce este gata a fi primită de cei care știu, înțeleg și acceptă.

Tu ești gată să o primești?

Artist Foto. Debby Hudson