Jurnalul reprezintă o modalitate de a te cunoaște mai bine, mai profund, mai sincer. Este cel mai autentic autodiagnostic care îți oferă cea mai sinceră oglindă. Pe cei care ajung să lucreze cu mine îi îndrum să îl folosească cu încredere, și au rezultate dintre cele mai bune.

Dacă la început erau sceptici, rezultatele nu au întârziat să apară:

„Dar Oana, crezi tu că folosește să scriu eu acolo?”

„Am stat și m-am uitat la foaia albă mult timp, neștiind ce să scriu și cu ce să încep și…deodată, am simțit un impuls și am scris, am scris, până când m-am simțit mai ușurată. Are efect neașteptat!”

„Nu am mai scris din copilărie. Mă simt ca o adolescentă, dar observ că îmi face bine.”

„Am scris câteva zile, apoi nu am mai scris. Am reluat și am simțit o bucurie, ca și cum m-am reîntânit cu mine.”

„Scriu și parcă mă conectez mai mult la mine, la gândurile și emoțiile mele. Mă organizează într-un fel în care nu am crezut la început. Continui să scriu câteva minute pe zi, alteori mai mult.”

Sunt doar câteva exemple pe care le-am trăit alături de cei care au avut nevoie de cineva să îi susțină, cel puțin o perioadă, lângă care să-și recapete încrederea și să se simtă în siguranță. Jurnalul nu face decât să continue procesul în perioada dintre sesiuni. Dar te poți folosi de beneficiile sale și dacă nu ai un îndrumător.

 

Un studiu post-pandemic publicat de Regina Maria scoate la iveală că, deși unul din doi români se confruntă cu o problemă de natură psiho-emoțională, 89% dintre români nu au apelat niciodată la servicii de psihoterapie.

Gabor Maté, medic și autor canadian cu o experiență în medicina de familie și un interes special alocat traumelor din copilărie și potențialele lor efecte pe termen lung asupra sănătății fizice și mintale – întrebat ce pot face cei care au nevoie de ajutor profesional, dar nu îl pot obține, asistența de sănătate mintală fiind în continuare un lux pentru majoritatea dintre noi, acesta a răspuns următoarele conform pressone.ro 

„Știu că nu toată lumea vorbește engleză, dar cred că sunt foarte multe cărți bune traduse în română, care abordează problema sănătății mintale, precum și multe video-uri pe Youtube care au subtitrări. Oamenii pot medita, pot face yoga, petrece timp în natură, pot ȚINE UN JURNAL vorbind despre sentimentele lor. Se pot întâlni cu doi-trei prieteni buni o dată pe săptămână, prieteni în care au încredere și cu care se simt în siguranță, doar pentru a vorbi despre sentimentele lor, pentru a se exprima și asculta unul pe celălalt. Toate acestea pot aduce schimbări considerabile.

Trăim timpuri în care doctori prescriu vizite gratuite la muzee (ca în Bruxelles) sau intrări în parcuri naționale (ca în Canada). O fac, poate, pentru a încuraja astfel de activități într-o societate în care oamenii nu își mai oferă nici măcar atâta lucru.”

 

Cum te ajută jurnalul?

Jurnalul te ajută să vii în contact cu sine, să descoperi cine/ce ești. Te apropie de cele mai ascunse gânduri și emoții pe care nu credeai că le ai. Te maturizează, dacă devii responsabil de acest proces și dacă scrii constant, dacă reușești să te cunoști prin intermediul a ceea ce lași să iasă le suprafață. Maturizarea are la bază o reală cunoaștere de sine. Poți ține un jurnal dacă urmezi o formă de terapie sau chiar dacă ești autodidact și consideri că poți conține toate emoțiile, stările, dacă reușești să conștientizezi și să implementezi ceea ce reiese în urma propriilor conștientizări. Cu toate acestea, nu uita că noi ne rănim cel mai ușor prin intermediul relațiilor, și ne vindecăm tot prin relații. Relația este prima pe care o întâlnim când venim pe lume și prin intermediul relațiilor putem crește sau ne putem distruge. Prin relații se leagă multe, și se dezleagă la fel de multe, se construiesc, se consolidează sau se distrug inimi, minți, visuri.

Dar orice relație are în spate indivizi care se percep pe ei înșiși și lumea prin prisma propriilor credințe dobândite. Unii au păreri neașteptat de bune despre ei și consideră că nu mai este loc de îmbunătățiri. În schimb, alții cred că ei nu merită să fie bine și fericiți, că nu mai au nicio șansă, că și-au ratat viața, că sunt nesemnificativi.

Pentru ambii este neașteptat de relevant jurnalul.

Dacă

• în cazul celor din urmă, prin intermediul unui jurnal ajung să conștientizeze lucruri repetitive pe care le fac de ani de zile, le gândesc, le simt – de la supărări, încrâncenări, certuri, proaste dispoziții, atitudini agresive etc. Pot observa cum reacțiile sunt aceleași la situații diferite și acestea scot la suprafață tipare comportamentale (de vinovăție, rușine etc) care îi storc de energie. Dacă sunt sinceri pot apela la compasiunea de sine, înțelegerea, tratarea lor cu blândețe, încep real să le facă plăcere să se privească, să descopere mai multe despre ei și viața lor și să dea față-n față cu adevărul despre ei. O dată ce încep să se privească cu adevărat și să se confrunte cu adevărul, să fie dispuși să se asculte și să caute soluții la provocările pe care le întâlnesc, ajung să-și recapete bucuria de a trăi, de a experimenta viața, de a explora. Și ca să nu continue să se devalorizeze, este necesar să facă ceva. Și jurnalul este un bun start!

• în cazul celor dintâi s-ar putea ca în spatele părerii bune despre ei să descopere că nu poartă decât o mască, și au doar o impresie despre sine care nu este în acord cu ceea ce se află adânc în interiorul lor. Și jurnalul scoate la suprafață răni vechi, frici adânci, aspecte pe care le ascund în spate măștii de protecție pe care o folosesc. Jurnalul îi ajută să privească dincolo de masca care deja a devenit parte din identitatea lor.

 

Jurnalul te pune în contact cu sine și te face să realizezi mai multe decât crezi.

Scrie-ți zilnic gândurile, sentimentele, planurile, dorurile, obiectivele, temerile, întrebările, provocările, resursele, descrie mediul în care îți petreci cea mai mare parte a timpului… Scrie motivele pentru care vei reuși sau ce te împiedică cel mai des. Scrisul, mai ales la lumina lumânării păstrează o magie ancestrală. Un spațiu în care se întâlnesc sinceritatea, claritatea și puterea, unde te întâlnești cu tine și cu sufletul tău, cu Dumnezeu sau cu cea mai bună versiune a ta.

Observă-te mai bine, mai de aproape, mai în profunzime.

Spre exemplu, o percepție veche poate trezi niște emoții care mă duc la diverse reacții pe care nu le pot înțelege și controla dacă nu le observ mai întâi. Când percepția mea despre realitate intră în conflict cu ce se întâmplă de fapt în realitate, se petrece un proces complex și atunci întrebările mă pot ajuta – Ce îmi arată? De ce a trebuit să trec prin asta? Ce se întâmplă cu mine? Ce buton sensibil din interiorul meu a atins? La ce punct sunt cu viața mea? Ce fac care îmi calcă orice principii, valori? Cine îmi încalcă teritoriul, viața? Ce situație nu e în regulă dar eu continui să trăiesc astfel?

Orice întrebare care te ajuă să ieși din automatism este una constructivă. Îndrăznește să îți adresezi întrebări care te conduc din aproape în aproape.

 

Cu ce poți să începi?

Poți scrie în jurnal oricând simți. Poți scrie dimineața, pe parcursul zilei și/sau seara. Câteva minute măcar și tot reușești să îți aduni gândurile și sentimentele.

În prima parte a zilei observ:

Ce fac prima dată în zi? Cum mă percep? Cum mă văd când mă uit în oglindă? Pentru ce îmi arăt recunoștința?

Ce vise am avut? Cât de semnificative au fost ele?

Felul în care gândești și percepi viața ta te face nefericit și te îmbolnăvește. Nimeni nu e responsabil de sănătatea, fericirea și nefericirea ta. Ești atât de preocupat(ă) să produci sau să consumi, te grăbești să faci ce nu vrei, ce-ți încalcă limitele încât trece viața pe lângă tine, îți dai sănătatea ca să faci avere, și folosești averea ca să recuperezi sănătatea.

Ce îmi propun pe ziua de azi? Ce sunt dispus(ă) să primesc/dăruiesc? Care este citatul zilei care îmi doresc să îmi ghideze ziua? Care este povestea zilei pe care vreau să mi-o construiesc?

 

Pe parcursul zilei dacă îți aloci câteva clipe (și oricine poate avea dacă dorește, timp există, priorități nu prea) pune o scurtă pauză la toate activitățile tale și stai câteva clipe în preajma ta. Poți să îți scanezi cu privirea ta interioară corpul fizic, mental și emoțional și să observi cum ești, cum te simți, ce gândești, pe ce te concentrezi, cu ce contribui tu la starea ta actuală – să identifici senzațiile corpului, anumite sentimente agresive, temeri sau interpretările pe care le dai fenomenelor, poveștile pe care ți le spui etc.

Anumite subiecte, locuri sau întâlnirile cu anumite persoane te pot face să te simți inconfortabil. Ce simt în corp? (te poate strânge stomacul, să ai un nod în gât, să te doară capul, să simți încordare, tensiune etc). Ce gânduri am? Ce voce le reprezintă? (a mamei, tatălui, a unei autorități, a unei persoane pe care o admir sau detest…?)

Vezi pe cine admiri, detești peste zi (prin conectarea ta – în funcție de înverșunarea sau admirația ta – se pot face anumite transferuri, de la trăiri, atitudini, până la anumite abilități)

Cu ce îmi ocup atenția? Ce mă hrănește?

Cu cine m-am întâlnit astăzi, cât timp a stat acea persoana în mintea și viața mea? Mai am loc pentru mine? Mintea noastră chiar și în izolare este decorată cu locuri, persoane, idei, concepte etc.

În ce loc a stat mintea mea astăzi? Cât de mult a stat axată pe interiorul meu?

Ce fel de stări plăcute sau neplăcute mi-a generat prezența unei persoane sau loc în viața mea? Cum aș vrea să fie relația cu persoana întâlnită, locul vizitat, cu sine?

Persoana cu care ar fi bine să te întâlnești zilnic ești tu!

Ce fel de atitudini am față de sine zilnic când mă trezesc, peste zi, seara înainte de culcare? Sunt optimist(ă), vesel(ă), am încredere în mine? Cum stau cu stima de sine, cu acceptarea, cu nevoile (de siguranță, diversitate, semnificație, conectare…). Ce fel de roluri joc astăzi?

Cât de mult am făcut astăzi pe placul celorlalți, în detrimentul meu? Binele pe care l-am făcut a fost pentru a fi pe plac celorlalți? Ce nevoi mi-am împlinit? Am știut să spun NU?

 

La sfârșitul zilei scrie cum a decurs ziua și observă:

Ce am dăruit, ce am primit, pe cine am invidiat, pe cine am judecat? Cu cine m-am certat sau poate m-am împăcat? Cum m-am simțit pe parcursul zilei? Ce aș fi vrut să fac și nu am reușit (aspecte legate de lumea ta interioară) nu vreo anumită activitate, doar dacă aceasta nu a determinat un anumit timp de atitudine și stare interioară.

Cu câți oameni mi-am conectat ființa și sufletul? Cât de multă iubire am avut în aceste conexiuni cu oamenii și cât de multă ură am generat acolo?

Am fost darnic(ă), stăpân(ă) pe mine, disciplinat(ă)? Am fost senin(ă) și optimist(ă) sau, din contră, m-am văitat și victimizat, am fost nemulțimit(ă) de mine, de alții, de zi, de viață?

Cum m-am purtat cu mine astăzi? Cum mi-am vorbit? Cum m-am privit, cu ochi critici sau duioși…cu rușine sau vinovăție, cu frică?

Pentru ce mi-am prezentat recunoștința astăzi? Am fost în contact cu mine?

Am spus vreo rugă? Am ajutat pe cineva, chiar dacă nu mi s-a cerut? Am crezut în mine?

Am citit ceva frumos, am spus vorbe dulci, am încurajat pe cineva (chiar pe mine)?

Cât am reușit să cresc psihic, emoțional, spiritual? M-am apărat, luptat, contrazis astăzi?

Ce lucruri am mai închis din trecut? Ce am început și încă nu am finalizat (proiecte, discuții, angajamente, răspunsuri de oferit etc)?

Ce aș fi vrut să spun și nu am spus din rușine, frică…?

Ce nu mă mai reprezintă dar continui să fac? Cât timp voi mai face asta?

Ce alegere pot face astăzi care mă apropie mai mult de cine vreau să devin?

Cum ar arăta cu adevărat ziua/viața mea dacă aș crede cu adevărat că pot și am încredere în mine?

Unde am obosit să lupt? La ce opun rezistență și de ce?

Cum arată viața mea? (privește în prezent, aruncă un ochi în trecut și vezi ce ai realizat până acum)

Fac lucrurile cu sens? Sunt organizat(ă), stabil(ă), concentrat(ă)? Or îndoielnic(ă), trist(ă), abătut(ă)…?

Încă caut aprobarea celorlalți? Și dacă DA, de ce?

 

Ce m-a surprins? Cum am primit anumite vești?

Ce momente de AHA tocmai am avut? Se spune că viața este făcută nu din numărul de respirații, ci din acele momente care ne taie respirația.

Momentele de AHA le întâmpin împreună cu cei cu care lucrez adeseori, și tare mult mă bucură când îmi scrie câte unul dintre ei să îmi spună ce a mai conștientizat și ce simplu pare totul acum, și cum viața capăta mai mult sens de cum devine mai conștient(ă) și mai prezent(ă) în ea.

Am zeci de imagini cu astfel de momente trecute în jurnalele persoanelor cu care lucrez și care simt să împărtășească bucuria conștientizării cu mine. Le mulțumesc pe această cale tuturor celor care au avut încredere în propriul lor proces.

 

Scriind reușești să obsevi ziua, pe tine prin zi, conștientizându-ți propriile gânduri, sentimente, acțiuni și reacții, să înțelegi de ce o anumită zi a decurs într-un anumit fel, să te vezi din exterior pe tine, reacțiile tale, câtă supărare sau bucurie ai adus în viața ta sau a celorlalți, să conștientizezi lucruri și să poți rezolva anumite conflicte interioare: de devalorizare, supărare, de abandon, respingere etc.

Îți pui viața în ordine. Înțelegi cine ești tu cu adevărat, ce vrei de la viață și ce vrea Viața de la tine.

 

La sfârșitul zilei împacă-te cu tine, cu ceilalți și cu Dumnezeu.

Cum m-am simțit astăzi? Spre ce mi-am îndreptat atenția mai mult? Cum am reacționat? Ce m-a deranjat or sensibilizat? Ce m-a uimit sau mi-a stârnit curiozitatea? Ce m-a făcut să zâmbesc sau să râd cu poftă? Pe cine am ajutat, încurajat, îmbrățișat? Cui i-am împărtășit ceva?

Cât de mult am contribuit ca mie să-mi fie mai bine, lumii acesteia să-i fie mai bine?

Ce impact am creat astăzi și ce am lăsat în urma pașilor mei?

Ce am amânat, ezitat? În ce momente nu am fost autentic(ă) cu mine (am mințit, omis, păcălit…)?

 

Care a fost sensul zilei?

Ce întrebare am să îmi adresez? Care este Întrebarea zilei. Concluzia zilei. Rezumatul zilei.

 

Care e povestea mea? A vieții, a zilei, a anului?

Narațiunea pe care ți-o spui tu despre lume: de unde vin, unde mă duc și ce am de făcut între timp. Ce vreau de la viață? Pentru ce lupt? Care e sensul și rostul meu? Ce îmi asum și ce nu? Pentru ce sunt responsabil(ă)?

Cine m-a rănit astăzi? Pe cine m-am enervat? Cum a reușit să „mă scoată din pepeni”? Ce aș fi vrut să îi spui, fac? Ce reproșuri or lucruri nespuse aș avea? Îi poți scrie o scrisoare celui care te-a rănit. Reproșul se poate stinge dacă aduci claritate asupra lui, înțelegere, împăcare după ce îi spui tot ce ai fi vrut să-i spui prin acea scrisoare, pe care bineînțeles nu i-o vei înmâna, dar care te va ajuta să exprimi ceea ce s-ar fi transformat în otravă pentru tine. Iertarea vine abia după ce îți manifești furia.

Să nu treacă seara mamă, spuneau bătrânii noștri, și tu să nu fii împăcat cu ce a fost. Pacea și iertarea tu o meriți, pe tine te eliberează.

Când facem lucrurile pe îndelete, în tihnă, în acord cu noi, când intenția noastră nu este de a răni pe nimeni și suntem atenți la cei din jur, iertarea își pierde rostul.

 

Răspunde la aceste întrebări și adresează-ți altele, disciplinează-te. Scrisul limpezește mintea și o disciplinează. Obiectivele stabilite în scris te ajută să îți concentrezi energia în mod repetitiv. Nu uita de consecvență, de flexibilitate și de un sens bun pentru un nou început, alături de tine.

Scrie ca să te descoperi și apoi să te creezi.

Viața nu înseamnă să te găsești pe tine însuți, ci să te creezi pe tine însuți. (George Bernard Shaw)

 

Răspunde câteva minute pe zi la aceste tipuri de întrebări (fără să te gândești prea mult). Ele sunt orientative, doar atât cât să îți faci o idee despre direcție. Le poți oricând adapta în funcție de preferințe, de nevoi… dar scopul lor este să te țină mereu conectat(ă) la lumea ta interioară.

Unde și când mi-ai pierdut puterea și încrederea?

Care au fost momentele în care am început să cred mai mult în Frică decât în Iubire. Când mi-am pierdut încrederea în mine?

Ce anume mă hrănea cândva? Ce pot face să ajung din nou acolo?

Care este scenariul propriei vieți dacă aleg frica, și cum arată dacă aleg iubirea, încrederea, bucuria? Ce s-ar schimba? Ce aș îndrăzni? Ce aș face diferit?

Dacă aș ști că totul e posibil ce aș face? Ce aș începe dacă aș ști singur că voi reuși? Dacă ar dispărea ca prin minune îndoiala și părerea lumii ce aș face, cum aș trăi, ce aș experimenta?

Readuci la lumină lucruri neștiute, suprinzătoate, cu sens. Te descoperi așa cum ești, dezgolit de toate… nu prin lentilele murdare ale celorlalți, ci prin lentilele curate ale tale.

Scrie pentru tine, fără cosmetizare, cu totală sinceritate. Și roadele vor apărea… atunci când vei fi pregătit să le savurezi.

 

E atât de greu să înveţi să vorbeşti. Dar şi mai greu e să înveţi să taci.

Să taci ca să vezi ce simți, ce gândești, ce trăiești… Cine te va înţelege, cine te va crede, cine va şti cu adevărat ce eşti, înafară de tine?

 

Mereu există un DAR ca să nu începem

Ne este frică de noi începuturi, de noi schimbări, de noi vieți pe care le putem contura.

Ne e frică de moarte, dar noi am uitat că am „murit” deja de multe ori până acum: în relații în care nu ne-am potrivit, în visuri abandonate în teamă or rușine, în viețile și rolurile altora. Tu unde ai murit deja? Știi când s-a întâmplat?

„Trebuie să mori de câteva ori ca să poți să trăiești cu adevărat.” (Charles Bukowski)

Ca să creezi ceva nou, mai întâi renunți la ceva ce te ține agățat în trecut. Cât timp din zi petreci  în trecut sau în viitor? Cât timp aloci pentru prezent? Cât de implicat, angajat, consecvent ești?

Și cât de autentic?

Viața reală, autentică, începe abia după ce renunți la poveștile false pe care ți le-ai livrat ani de zile poate, în care ai ales să te cuibărești adeseori.

Chiar zilele acestea într-o sesiune cineva mi-a spus că s-a cuibărit în disperare, în oboseală, în rutină. Și asta i-a ucis sufletul!

Ca să ajungi la adevăr trebuie să treci de toate măștile puse, de toate falsurile create pe fundament șubred. Adevărul te eliberează dacă îl primești în viața ta, oricât de dureros ar fi; dacă decizi să renunți la tot ce este în viața ta, la tot ce este mort, la toate poveștile ireale pe care ți le spui și măștile pe care le folosești, la toate armurile cu care ai decis să te protejezi când ai avut nevoie să depășești cele mai mari frici ale tale. Dar acum nu mai ai, acum Poți, acum Știi, acum Ești.

Dar toate încep cu o dorință sinceră de a te cunoaște așa cum ești, nu așa cum ți-ai dori să fii!

 

Transformă scrisul în superputerea ta

Prin scris îți vei descoperi povestea ta, valorile, visurile. Este un bun antrenament concret pentru suflet. Scrie liber, sincer, cât mai simplu.

Scrisul introspectiv dă claritate gândirii, este terapeutic, activează cortexul prefrontal și te face atent și prezent. Scrisul zilnic reduce anxietatea, ruminația continuă, iureșul emoțiilor și aduce o liniște de durată. Aduce lămuriri, hotărâre și încredere. Crește starea de recunoștință și este un timp de calitate pe care ți-l oferi ție. O meditație în cele mai ascunse cotloane interioare ale sinelui tău. Te-aș îndruma să scrii de mână, nu pe telefon sau laptop, scrisul de mână crește sinergia celor două emisfere. Te ajută să îți folosești și funcțiile motorii, să devii mai complex, să-ți observi gândurile, să le selectezi, să te cunoști și să te dezvolți. Te ajută să (te) înțelegi pe tine, viața, lumea înconjurătoare. Îți aduce siguranță în exprimare și te ajută să fii autentic(ă). Crește creativitatea, atenția și descâlcește mințile întortocheate și pline de idei, concepte, păreri și multe altele.

Transformă scrisul în superputerea ta. Prin scris te regăsești și-ți lărgești orizontul, te disciplinezi. Scrisul te pune în contact cu lumea ta interioară, cu lumea nevăzută a – emoțiilor, gândurilor, impulsurilor, reacțiilor. Când ți-e frică să trăiești emoțiile, te blochezi, te limitezi dar prin scris le lași să existe. Te oprești din lupta contra lor, te oprești să le opui rezistență. le observi mai întâi, faci „act de prezența” lor să știi cu ce ai de lucrat și, mai ales, să realizezi că tu nu ești emoțiile tale. Ele doar curg prin tine, și au tot dreptul la existență.

 

Ca o scurtă concluzie:

Merită să ții un jurnal pentru sufletul tău!

Și dacă consideri că este timpul să pui mai multă ordine în viața ta, să aduci mai mult bine și frumos poți alege unul dintre cele două programe de mai jos și te aștept ca împreună să lucrăm pentru visul tău, acela de a fi bine și de a te simți viu și trăitor!

 

___

Lectură suplimentară:

Arta subtilă a nepăsării. Jurnal – de Mark Manson

Terapie prin scris – de Raluca Barbu

 

Foto: Ashlyn Ciara by Unsplash

Citește și despre alte articole din categoria Cazuistică aici.