Profesorul Grigore Albu Gral a fost filolog, cercetător și părintele Sermoterapiei (terapie prin cuvânt viu) cel mai mare iubitor și apărător de LIMBĂ ROMÂNĂ!

Cine a fost profesorul?

O personalitate copleșitoare a elitei spirituale românești, profesor de filozofie și estetica, membru al Uniunii Scriitorilor din 1960, de la vârsta de 18 ani, creatorul celei mai subtile științe de testare biologică și spirituală a individului, sermoterapia. Cu subtile capacități de biodetecție și terapie și un concept original despre apariția bolilor, din 1970 călătorește în lume pentru a reface istoria omenirii, pornind de la semantica semnelor din limbile pământului. Este singurul cititor profesionist de rune din lume (rune: caractere grafice ale celor mai vechi alfabete) și deținător al unor hărți din Peștera Ialomicioara în care sunt înscrise evenimentele principale din destinul planetei.

S-a născut pe 27 decembrie 1941 în comuna Seaca, judeţul Olt, dar a fost înregistrat la primărie pe 21 ianuarie 1942. La vârsta de cinci ani, în urma unui stupid joc de copii, acesta şi-a pierdut vederea, dar acest fapt nu l-a împiedicat să urmeze studiile Liceului de nevăzători din Cluj, Facultatea de Filozofie generală şi apoi Facultatea de Limba şi Literatura Română din Bucureşti. La vîrsta de 18 ani a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Bucureşti.

Toată existenţa sa a fost o luptă, în care a demonstrat că îşi poate depăşi condiţia de nevăzător. De-a lungul vieţii, Grigore Gral Albu a publicat: «Carte de vizită» (versuri, Editura E.S.P.L.A. – 1968); «Daruri» (versuri, la Editura Eminescu – 1972); «Pasul de taină» (versuri, la Editura Dacia – 1979); «Lungul drum al nopţii către zi» (microroman, Editura Litera – 1981); «Aşteptare» (versuri, Ed. Cartea Românească – 1990); «Basorelief pe ochi închis» (versuri, Casa E.V.I.O. de Tipărituri – 1993); «Ertfragtu Kogayon Dyatra – Cartea dată de ursitar poporului român» (un studiu dedicat Monumentului de la Sarmizegetusa, la Casa E.V.I.O. de Tipărituri – 1994); «Furnon Kogayon Dyatra – Cartea despre Iisus Hristos după înscrisuri Mesia» (la Casa E.V.I.O. de Tipărituri – 1995).

„Din 1973 eram chemat la diverse congrese în Austria, Elveția, Germania, Franța. După sesiunea de comunicări la Viena, trebuia să mă întorc în țară pentru o nouă viză pe pașaport. Șicanele astea cu vizele m-au determinat să cer azil în lagărul de la Treiskirchen, de unde am ieșit după două săptămâni. Am intrat în alt lagăr, la Zihendorf, și de acolo în cel din Latina-Italia. După ce am avut aceste experiențe din curiozitate, m-am întors în Romania. Urmarea a fost că și astazi sunt socotit în Austria persoană indezirabilă, bănuit că am făcut spionaj. Am pățit-o însă și în țara mea, pentru că, din 1974, mi s-a ridicat dreptul de a mai părăsi România.”

A părăsit învaţămîntul în 1996 şi a organizat, la cerere, cursuri de sermoterapie în 16 localităţi din România. Scriitorul şi profesorul Grigore Gral Albu a fost şi un mare specialist în citirea runelor. În 1990 a publicat cercetarea „Despre compromisul protocreştin în înscripţiile de la Basarabi”, iar în anul 2000 a organizat mai multe expoziţii cu documentele despre Jalomis, ritualul naşterii la traco-geto-daci, citite în peştera Ialomicioarei din munţii Bucegi şi nu numai. Din anul 1990 şi pînă în ultimele clipe a întreprins un lung şir de cercetări, dezvoltând principiile sermoterapiei.

Pe 20 ianuarie 2012, în urma unui accident vascular cerebral suferit în 27 decembrie 2011, domnia sa a încetat din viaţă, profesor şi scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Bucureşti, un prieten deosebit al revistei Lumea Misterelor.

Profesorul Grigore Albu Gral a fost omul dinaintea vremurilor, a dezvoltat „sermoterapia”, o metodă prin care reușea să vindece prin puterea cuvântului și să analizeze afecțiunile pe baza vocii, intonației și respirației. Nevăzător, acesta a rezolvat peste 8.000 de cazuri în zece ani de emisiuni radio, fiind considerat o alternativă eficientă atunci când metodele clasice de investigație eșuau.

Metoda sa se baza pe capacitatea vindecătoare a vorbirii și pe analiza vibrației vocale, a succesiunii vocalelor și a respirației interlocutorului. A reușit să formeze câțiva ucenici, dar prea puțini au fost cei care i-au urmat calea. Astăzi, aceștia sunt împrăștiați în toată țara, dar nu se știe de vreunul care îi continuă învățăturile profesorilor. Am observat pe câțiva din ei ocupându-se de cu totul și cu totul alte sisteme spirituale și terapii orientale, dar nicidecum de această sacră cunoaștere.

Cu adevărat aceasta presupune multă muncă, studii aprofundate, maturitate ce vine odată cu experiența dobândită în viață și prin lucrul cu oamenii. Este necesară iubirea față de semeni și iubirea cuvântului și al adevărului. Curiozitate, dorință și drag de a descoperi taine demult apuse.

Taine ale rostirii

Vorbirea poate fi un medicament puternic. Cuvântul are virtuți miraculoase. Cu o vorbă, poți distruge sau poți vindeca. Folosim cuvântul zilnic, dar nu îi cunoaștem nici puterea și nici taina.

Vocea și intonația, succesiunea anumitor vocale sau respirația spun multe despre tine. Nu e ghicire și nici parapsihologie. E o întreagă știință, pe care Grigore Albu Gral crede că a descoperit-o: sermoterapia sau vindecarea prin cuvânt.

„Această disciplină vine din latină: sermo = vorbire, terapie. Eu detectez bolnavul prin cuvânt, pentru că el, cuvântul, are niveluri de obiectivitate, în sensul că orice om comunică în exterior cu neajunsurile din interior. Mai clar spus, este suficient să aud un om rostind câteva fraze, pentru a-mi da seama de ce suferă și care îi este nivelul.” (Grigore Albu Gral)

SERMOTERAPIA este ştiinţa care se ocupă cu minunatele cuvinte vii, care ţine cont de încărcătura lor energetică, de sensul lor primordial şi de energiile care le însoţesc pe cuvinte, considerându-le ca fiinţe vii, ceea ce şi sunt de fapt.

Ştiinţa cuvântului viu, este o ştiinţă tainică şi iniţiatică ale cărei rădăcini sunt ancorate în creaţia primordială a lui Dumnezeu.

Ea a fost readusă la lumină din zona iniţiaticii de mare taină, în văzul lumii şi dată în vileag prin cursurile de sermoterapie pe care domnul profesor Grigore Albu Gral le ţinea în toată ţara.
Redescoperirea sensului corect al cuvintelor şi al potenţialului lor energetic, al puterii lor de acţiune cu care au fost încărcate încă din momentul Genezei este necesară.

Forţa din cuvinte şi folosirea lor corectă în concordanţă cu sensul atribuit dintru început,  duce la restabilirea unui echilibru al energiilor subtile şi la vindecare pe toate planurile, atât al individului, cât şi al societăţii şi al planetei în ansamblu.

Cu ceea ce gândim sau rostim, noi de fapt influenţăm lumea din jurul nostru, o transformăm în bine sau o degradăm.

Sermoterapia este un nepreţuit instrument de cunoaştere. Această vindecare prin cuvinte este imperios necesară în prezent, deoarece aşa cum spunea profesorul Grigore Albu Gral, „o societate este bolnavă, deoarece foloseşte cuvinte bolnave.”

Marele iniţiat antic Hermes Trismegistul ne arată că mentalul este cel care-i influenţează pe cei din jur, mediul de viaţă şi în final viaţa planetară.

Oamenii, în prezent, sunt obligaţi să respecte cuvintele, să respecte limba, să nu le folosească oricum, deoarece ele au forţa lor şi se materializează în planul fizic. Adică ceea ce spui se îndeplineşte, declanşându-se evenimentele benefice sau cele nedorite, după cum au fost cele rostite sau gândite.

Cine îşi doreşte evenimente neplăcute, sau să-i fie viaţa presărată cu tot felul de tragedii? Dar oamenii, din neştiinţă, declanşează tot timpul prin ceea ce gândesc şi prin ceea ce rostesc nenumărate evenimente dintre care mult prea multe negative.

Mergând înapoi pe fir, se poate regăsi la baza tuturor limbilor existente astăzi pe Terra, limba primordială, numită în sermoterapie  – limba t.g.d. sau traco-geto-dacă, limba indo-europeană comună.

„Nu vremurile vin după om, ci omul vine după vremuri.”

Sermoterapia are o funcție lingvistică, ne arată în ce chip a evoluat cuvântul; și face cuvântul un mod de tratare, un med ika ment eficient.

Redau un fragment din cartea profesorului Grigore Albu Gral numită Erfragtu Kogaion Diatra:
„Rar se întâmplă ca un neam să-şi ascundă cu atâta meşteşug identitatea şi valorile lui spirituale ori să facă din ocultare o operă care să înfrunte veacurile aşa cum au făcut tracii, geţii şi dacii.
Pentru mulţi căutători în taină şi daină, strămoşii Poporului Român formează trecutul de „mari anonimi ai istoriei”. Viaţa lor a fost un mister, înemuirea lor rămâne o enigmă… şi totuşi, tracii, geţii şi dacii sunt în sufletul nostru şi fiecare părticică de pământ pe care o locuim, astfel călcând-o cu picioarele noastre netrebnice ca pe oricare alt rest lipsit de interes. Avem în ţarina strămoşească, mărturii de aleasă cinstire, însă nu ştim cum şi în ce fel să le desnodăm căpătâiele. Aşa sunt:
– Babele în Munţii Bucegi,
– Stenogramele Creştine la Basarabi, judeţul Constanţa,
– Monumentul Sfânt de la Sarmisegetusa Regia – Capitala dacilor înţelepţi şi viteji.
Despre faptele cu cutezanţă ale strămoşilor noştri s-a scris în toate timpurile şi uneori în lucrările antice cele mai valoroase fără a se sugera un răspuns la semnele grave de la întrebările câte se pot bănui… am scris această carte, un mare dar deosebit de important pentru un drept care se cuvine Poporului Român şi nu fără ei strămoşilor.”

Marea taină a cuvântului

Sermoterapia nu e panaceu, căci efectul unei ședințe este limitat – între 3 și maximum 30 de zile, în funcție de puterea de sugestionare a bolnavului. Fără conlucrare și fără interiorizarea semnificației, terapia prin cuvânt nu e posibilă. Fiecare dintre noi avem o lampă de control interior. Cuvântul este doar un declanșator. El pune în mișcare comandamentul cerebral. Eu am descoperit principiul. Le rămâne altora să continue, să verifice, să perfecționeze.

Deși nu vrea să o recunoască, Grigore Albu Gral are o mai veche și sâcâitoare nemulțumire: nu înțelege de ce presa îl prezintă ca pe un miracol, când, în realitate, orice om ar putea, cu exercițiu și tenacitate, să folosească binefacerile sermoterapiei. Să învățăm măcar a ne apăra și a ne păzi de greșeli. Trăim într-o lume a zgomotelor și a vorbelor goale. Să nu credem că sănătatea noastră nu are de suferit. Cea mai perfidă crimă este logocidul – moartea prin cuvânt. De armă te poți feri – de cuvânt nu ai cum. Să alegem, deci, adevăratul cuvânt: blândețe și dragoste. E medicament și viață.

La sermoterapie (termen latin, care inseamna juramânt, rostire) a ajuns muncind din greu. Nici vorbă de revelații sau șoapte venite din eter, deși nici el nu-și explica. Invitat fiind la postul de radio „Euronova”, i-a spus unui ascultator, care telefonase în timpul emisiuni, să anunțe pompierii că pe strada Călărași nr. 24 e un incendiu, lucru perfect adevărat.

Trebuie sa fii un inițiat, ca să urmărești întreaga demonstrație a profesorului Grigore Albu Gral. Aparent, ideea e simplă. Biblia nu ne învață că la originea tuturor lucrurilor a fost cuvântul? Insuflată de Creator, forța lui a fost capabilă să nască universul și viața? Oamenii au pierdut magia inițiala a cuvântului, dar asta nu înseamnă că ea nu există.

Oare magia populară, descântecele, nu folosesc aceeași știință a rostirii unui anume cuvânt, capabil să producă o schimbare pe plan existențial? Să alunge boala, ploaia, seceta etc.? Cuvintele au viață și putere. Dezvoltă simțuri și stereotipii dinamice. Totul stă în comunicare. Misterul legăturii omului cu sine, cu tot ce îl înconjoară: mama cu copilul, preotul cu enoriașul, umanitatea cu Dumnezeu. Indiscutabil (crede Grigore Albu Gral), există o legătura între nume și persoană, între numele bolii și numele remediului. Cancerul, de pildă, care conține în nume consoana r, nu poate fi combătut decât cu o plantă care să aibă în ea un opozant lingvistic. Busuiocul, spre exemplu, care conține un b energizant, un b care parcă te îndeamnă la joc, te trezește la viață. Interzise sunt, în schimb, plantele care conțin consoana I (legarea de boală) sau p (plămădirea bolii). Diagnosticarea urmează și ea un traseu sonor asemănător. Fără să ne dăm seama, când vorbim, frecvența unor sunete crește. Grigore Albu Gral știe a le citi. Frecvența sporită a vocalei e dezvăluie probleme sexuale sau genitale. U dezvăluie probleme cu intestinele sau cu pancreasul, I sau i arată un deficit al comandamentului deciziei și unele tulburări de metabolism. Masculine sau feminine, vocalele stabilesc, în frecvența lor, locul unde este suferința. „Acolo apare o zonă de strigăt, de țipăt. Acolo e boala.”

Totul se cântărește și se judecă în același timp: vocea, frecvența vocalelor, ezitările și pauzele, stabilirea îngemănării dintre nume și persoană. La asta se adaugă un tabel, în care locul nașterii, luna și ziua desenează cifric o hartă lămuritoare asupra repartiției tipurilor de energie 16, în total.

„Fiecare limbă zice profesorul Gral” are un cod numeric al ei, așa încât un german nu poate fi tratat aplicandu-i codul fonogenetic al limbii române: și invers. Simplificând drastic, sermoterapia vindecă prin pozitivare, prin cuvintele mantră, infuzoare de optimism. Până și medicina alopată lucrează într-un mod asemănător. Nu te vindeci, dacă nu crezi în ce spune medicul, dacă el nu știe sa-ți vorbească. În definitiv, este același mijloc prin care lucrează și un preot. Și el trudește prin cuvânt. Alt instrument nu are.

Adeseori, mărturisește profesorul Gral, le spun celor bolnavi să aștepte. Tăcerea e a cerului. Unde te grăbești? Ca să auzi cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ascuți. Vorbirea ta întrerupe o legătura, o zicere importantă. De multe ori, simțim o teamă cumplită de noi înșine. Nu prin zgomot o biruim. O putem învinge în tăcere, discutând lăuntric cu gândul, cu ispita. Tot așa fac și pustnicii în timp ce se roagă, poruncesc gândurilor să aștepte: „Lasă-mă să termin ce am început și, după aceea, mă ispitești cât vrei.”

Grigore Albu Gral era convins că sermoterapia se adresează cel mai bine oamenilor aparent sănătoși, când boala are anumite semne, dar nu se vede. A preveni e mult mai înțelept și mai de preț decât a vindeca. Pentru asta, nu trebuie să urmezi un tratament anume, ci să ai o conduită de viață sănătoasă și, mai ales, să nu disprețuiești cuvântul. Să te rogi cu vorbe simple și la aceeași oră. Să-ți stăpânești pornirile, fondul abisal. Să vorbești blând și cu dreptate. Să aplici în toate lecția smereniei. Să nu bârfești sau să te enervezi pe celălalt. Dereglând pe altul, te dereglezi pe tine. Răul provocat aproapelui se răsfrânge și asupra ta. Cuvântul e arma cu două tăișuri. Ucide sau vindecă. Lovește sau alină.

Chiar dacă Grigore Albu Gral nu vedea, el avea deja o imagine concretă despre haosul în care trăim, despre starea de tranziție din mintea și sufletul nostru, despre nerăbdarea agresivă a oamenilor de a-și rezolva toate problemele peste noapte. E limpede că nicio vindecare nu e posibilă fără reechilibrarea mentalului. Sermoterapia, finalmente, asta face: educă și pune degetul pe rană. Adevărata vindecare o face Dumnezeu și credința fiecăruia. Fără această conlucrare, tratamentul s-ar transforma într-un penibil și steril monolog.

„Dacă nu l-am admite pe Dumnezeu, ticăloșia ar fi fără margini.”

Uciderea cuvântului viu a avut loc treptat, cel mai recent prin regulile gramaticii pe care le cunoaștem astăzi și ale scrisului. Prin îndepărtarea de adevăr. Prin înstrăinarea de noi înșine și de semeni. Prin uitarea Legii și a Cuvântului Viu, ce odinioară era viață.

Sfaturi de final

Chiar dacă în sermoterapie nu se pot da sfaturi concrete, vindecarea prin cuvânt fiind strict individuală, câteva îndemnuri ale profesorului pot fi utile, mai ales celui care dorește să-și păstreze starea de sănătate:

• În primul rând, e bine să conștientizăm anumite momente ale zilei. Să avem clipele noastre de meditație. Să vedem ce am făcut bine și ce am făcut rău.
• Să ne schimbăm atitudinea față de vorbire și implicit, față de semeni. Cuvintele pot răni, pot provoca răul. Porunca biblică (să nu iei în deșert Numele Domnului) înseamnă, printre altele, să nu pierzi importanța dintre simbol și realitate, dintre nume și persoană.
• Învață să asculți. Nu doar politețe, ci și terapie.
• Cultivă-ți momentele de tăcere, de singurătate, de meditație.
• Când te rog, nu o fă cu multe cuvinte. Toate cuvintele pot deveni mantre (cuvânt sanscrit care înseamnă instrument de gândire; în hinduism și în budism mantra este o silabă sau o frază sacră dotată cu forță spirituală pozitivă). Pot fi vindecătoare.

Cele mai utile sunt, însă, următoarele expresii:

„Am luat aminte”, asta te obligă să gândești, să conștientizezi.

și

„Așa a fost să fie”, ceea ce înseamnă că ștergi răul, îl respingi, nu-l mai lași să lucreze.

În relația cu aproapele, nu cuvintele în sine contează, cât tonalitatea, intonația blândă. În relația cu aproapele, nu cuvintele în sine contează, cât tonalitatea, intonația blândă. Nu întâmplător, îndrăgostiții își dau nume, se alintă. Totul ține de fantezia fiecăruia.

Luați aminte, deci, la valoarea cuvântului. Cuvântul e începutul, e sfârșitul, e chiar esența existenței noastre!

Acest articol este un omagiu adus cercetării domniei sale, muncii și iubirii sale față de cuvânt.

–

Surse și Referințe:

Cultura Română

Trezirea Inteligenței

Spirit Strămoșesc

Scribd

Edict

Foto. Valeria Reverdo on Unsplash

Citește și alte articole despre oameni și scrieri valoroase aici