TRECUTUL DACIC ȘI MAREA ÎNTÂLNIRE
În regresia redată mai jos, sufletul său (pe care îl voi numi B) și-a ales direcția călătoriei spre aflarea cauzei ezoterice ce stă la baza întrebărilor fără răspuns.
Chiar dacă apariția frecventă a herpesurilor, vechea sinuzită care-i dădea bătăi de cap și scăderea sistemului imunitar a fost cauza pentru care a solicitat regresia, iubirea pentru istoria țării și întrebările despre – leagănul omenirii, neamul românilor și învățăturile lor – își așteptau, de asemenea, răspunsurile.
Cu această ocazie a aflat legătura dintre cele două aspecte atât de diferite la prima vedere, dar atât de conectate la nivel subtil.
Și a descoperit ceea ce noi am uitat: ce cunoșteau și înfăptuiau strămoșii noștri.
După o relaxare profundă mi-a comunicat următoarele:
O: Spune-mi unde ești?
B: Văd un loc cu stânci acoperite cu puțin verde.
O: Ce altceva? Descrie-mi ce mai vezi în jurul tău și ce percepi.
B: Văd o turmă de monștri care aleargă, sunt ca niște animale negre sălbatice care aleargă unul după altul. Doar că nu se simt ca niște animale obișnuite. Parcă poartă ceva negativ în ele, ceva înspăimântător. Ele nu aleargă spre mine, ci pe lângă mine, îndreptându-se înspre ceva anume.
O: Observă-le și descrie-mi în continuare ce vezi. Cum se desfășoara acțiunea?
B: Simt că dacă mă pun în calea lor, ele s-ar arzvârli spre mine. Ca și cum mi se cere indirect: noi nu avem nimic cu tine, dar nici nu ne sta în cale.
O: Spre ce aleargă acele animale?
B: Văd niște oameni, un grup de oameni. Acele animale sunt ca și posedate. Parcă sunt de o energie joasă. Animalele au venit spre acei oameni să îi distrugă, iar eu simt durerea lor și mi-aș dori să îi ajut, dar nu pot.
(…)
O: Cum arăți tu? Uită-te la tine și descrie-mi cum arăți.
B: Sunt un bărbat îmbrăcat la fel cum erau îmbrăcați pe vremuri oamenii de luptă, cum erau îmbrăcați dacii de război. Și nu știu de unde vin. Dar simt tristețe. Simt compasiune față de ei. Parcă ar fi de-ai mei și mi-aș dori să pot să îi ajut dar în același timp îmi e frică ca acele fiare de energie joasă să nu se năpustească și asupra mea.
O: Dar aceste energii, aceste fiare cum au ajuns acolo?
B: Oamenii au fost necredincioși. Au păcătuit. Dar cred că eu am o legătura cu acel grup de oameni. Dar încă nu îmi dau seama care este legătura.
(În urma unei tehnici aplicate s-a putut accesa amintirea legăturii ei cu acei oameni).
B: Sunt căpetenia lor. Din cauza asta mă și doare situația în care sunt. Cu toții am primit posibilitatea de a învăța, evolua și de a fi cinstiți… doar că ei au ales alte căi în afara evoluției. Acest lucru a permis fiarelor să vină asupra lor și acum, în final, grupul meu mă blamează pe mine pentru ceea ce ei pătimesc. Dar eu nu am o responsabilitate a faptelor lor, nu răspund de evoluția lor spirituală. E și datoria lor să facă o schimbare în modul lor de a viețui și nu doar a mea de a-i învăța sau a le spăla păcatele. Pentru că nu e vorba doar despre partea fizică, ci și despre modul de gândire. Ce gândim aia atragem și în această perioadă avem posibilitatea de a vedea și unde am greșit emoțional, nu doar fizic. De aceea nu mi-a fost atât de greu să evoluez.
O: Să înțeleg că ei și-au atras acest grup de animale spre ei prin modul lor de a gândi și de a percepe viața?
B: Da!
O: Dar cum ai reușit tu să ieși din acel grup? Cum ai reușit să depășești nivelul?
B: Prin a fi onest, prin a nu fura, prin a nu căuta răzbunare, prin bunătatea frecvent împărtășită în viața mea, prin ajutorul oferit și prin a nu acționa din lăcomie.
O: Dar de unde știai tu lucrurile acestea? Te-a învățat cineva sau le-ai aflat tu singur?
(În scurt timp și-a făcut apariția o ființă de-o luminozitate aparte și o vibrație cu totul deosebită ce nu a mai fost simțită până atunci de B. Sincer, a fost un moment extrem de profund. Un moment special chiar și pentru mine care, nu sunt o fire ce se lasă ușor mișcată, dar acum s-au petrecut lucruri deosebite în interiorul meu și, instantaneu, mi-a curs o lacrimă caldă pe obraz… Părea un dor stravechi, inexplicabil și totuși atât de familiar, ca o reîntâlnire.)
B: Le-am și simțit dar am avut și un Spirit Alb alături pe care-L văd acum. E cu părul lung și alb și cu barba lungă și albă.
O: Cine este acest spirit?
B: E Zalmoooxis!!!
Cât de frumos se simte când sunt în preajma Lui…
și a început să plângă. Să plângă de dor, de un dor atât de adânc pe care l-a ținut în sine atât de mult timp…
O: Simte-i energia. Acordă–ți câteva momente să simți energia aceasta.
Plângând a spus că sufletește i-a fost atât de dor de EL…
O: Să înțeleg că ai primit ajutor de la acest Spirit Alb... stropul acela de înțelepciune... Ia-ți câteva momente, atât timp cât simți să mai potolești acest dor sufletesc și să vezi dacă are ceva să îți transmită sau poată ai tu ceva să îi transmiți. Îi poți spune ce ai pe suflet.
B: Uitându-mă mai bine la mine, această înfățișare o cunosc din pozele din istorie, e asemănătoare cu aceea a împăratului nostru Burebista, cu o privire blândă. El, în istorie, e cunoscut ca fiind cel care a ascultat de porunci, s-a abținut de la vin și s-a menținut curat și pur pe interior dar și pe exterior, a fost victorios pe durata domniei lui dar acum am confirmarea că datorită faptului că a avut grijă de suflet, a fost ajutat și de ceruri să-și mențină consecvente victoriile...
Prin ascultarea mea față de Zalmoxis, eu am evoluat. Am vrut să fiu un exemplu pentru oamenii mei doar că ei au fost atașați prea mult de planul fizic. Cu toate că, am avut aceeași ocazie să vedem și să simțim nu doar planul fizic, ci și celelalte planuri, să putem vedea unde greșim și să vindecăm. Doar că ei nu au făcut-o, și din această cauză spiritele întunecate au venit peste ei.
O: Care a fost legătura dintre tine și Zalmoxis? Ce ai fost tu pentru el?
B: Am fost un PORTAL pentru El. Fiind mai deschis, primeam informația mai ușor decât o primeau ceilalți și o transmiteam mai departe oamenilor. Doar că informația nu ajungea la ei, la sufletul lor, iar această ignoranță a lor, mai ales că erau oamenii mei, mă face să simt o neputință și o tristețe văzând fiarele îndreptându-se spre ei.
O: Are această neputință legătură cu sinuzita și herpesul din viața pe care o experimentezi ca și B?
Oftând de oboseală și dintr–o presiune pe care o căra de ceva vreme a afirmat.
B: Acestea nu au legătură cu exteriorul, ci cu mine. Am încercat să îi forțez pe oameni să evolueze, ei nefiind încă pregătiți emoțional și mă simțeam oarecum legat de mâini și de picioare văzându-i suferind și neputându-i ajuta. Și așa sunt și cu mine când mă forțez pe mine să fac ceva mai mult decât pot și în acest timp corpul nu mai este relaxat și apare tensiunea în corpul meu. Faptul că nu puteam să fac nimic când îi vedeam la necaz m-a forțat în următoarele vieți să “previn” această durere. Și eu am intervenit, am încercat mai mult decât a fost cazul, să schimb cursul firesc al vieții. Ca urmare, viața nu a acționat după voința mea, ci în modul ei natural. Iar eu mi-am declanșat singur lupta de nedreptatea și neputința.
O: Să înțeleg că din momentul în care ai început să depui acest efort de a schimba oamenii, de a-i aduce pe o cale bună, din acel moment ai venit în alte existente cu această tendință de a-i schimba în vreun fel și de a te forța pe tine să fii într-un anume fel. Toate aceste presiuni îți afectează corpul, dar au mai degrabă legătură cu ceea ce se află ca tendințe în interiorul tău?
B: Da… Acum Zalmoxis mi-a transmis că toate au cursul lor și totul are cursul vieții și ei primesc ce primesc ca și rezultat a ceea ce au practicat.
… doar ca este uneori greu de practicat.
O: Întreabă-L cum poți să practici aceste învățături, acum în existența pe care o ai ca și B? Ce te îndeamnă să faci?
D: Îmi spune că în momente de acest fel să mă centrez în interiorul meu, să îmi ascult inima și să nu țin partea nimănui deoarece pentru tot ce se întâmplă acolo există un motiv, o cauză. Când sunt oameni la astfel de necaz, necazul acesta vine ca urmare a acțiunilor sau reacțiilor lor de acum sau altă dată... chiar dacă pe noi ne dor necazurile lor. Tot și toate au un motiv și ce s-a dezechilibrat cândva, mai târziu își va cere plata și reechilibrul pentru că totul e menit să funcționeze într-un echilibru în acest univers, chiar dacă noi nu-l înțelegem sau am uitat cum să-l mai înțelegem.
„Centrează-te în inima ta pentru că ea nu va găsi niciodată vinovat sau victimă și ea știe ‘de ce‘. În schimb, mintea limitată va găsi mereu pe cine să dea vina”.
Continuă să îmi spună…
„Ia și pătrunde Legile*”
pe care El ni le–a dat nouă, pentru că prin pătrunderea și integrarea lor, acolo Il vom găsi mereu pe El și armonia, sensul vieții și rezolvarea tuturor neclarităților pe care le tot căutăm de atâtea veacuri.
O: Aceste Legi sunt acele Legi Belagine care au ajuns la noi? Sunt Legile Frumoase Zalmoxiene?
B: Da!
O: Mai sunt și altele pe lângă acestea?
B: El a spus că au fost mai multe de la începuturi doar ca le-au stricat cu timpul. Le-au distrus! Dar esențialul de care avem nevoie se găsește în cele care au ajuns la noi.
A mai spus: “Să nu le citiți ca pe o poezie, că nu v-am dat poezii. Stați cu Ele-n taină, cum stați la rugăciune cu metaniile în mână, seara la lumina lumânării.”
Și are sens la lumina lumânării pentru că El aprindea înainte Focul Sacru. El înainte nu avea lumini artificiale, ci doar focul sacru care-i aducea lumina. Și focul e în lumânare!
O: Și ce se întâmplă în momentul în care aprinzi focul? Care-i simbolistica lui?
B: Când te rogi la lumina lumânării și ești cu mintea și trupul acolo fără să te lăși distras de gânduri sau orice altceva din exterior, lumina lumânării aprinde sufletul și sufletul se roagă în același timp cu trupul. Lumina lumânării te unește ca și trup cu partea divină din tine.
Omul când citește la lumânare o rugăciune sau Legile Sale și mintea nu e lăsată să fugă în alte părți, se pătrunde dincolo de corp și minte și cred că asta e și esența. Ne rugăm nu la un corp fizic ci la divinitate, la planurile înalte, deci trebuie să lăsăm sufletul să se roage și nu doar mintea, să simțim ceea ce am citit cu trupul și cu sufletul.
O: Dacă mai ai vreo întrebare să-i adresezi…
B: L-am rugat, dacă poate, să ne ajute în legătura cu țara noastră și El a spus:
„Măi! Uitați-vă în inimile voastre și nu mă mai căutați în afara voastră. Căutați liniștea din voi și analizați atunci o problemă și acolo voi fi Eu mereu. Esența fericirii și prosperității nu vine din afară, gândind doar la material și crezând că asta e fericirea; și pe dinăuntru ramâneți goi cum faceți voi și vă lăsați orbiți. Esența stă în interiorul omului. Acolo e iubirea și din iubire poți crea sau recrea ceva stabil. Să începeți să construiți dinăuntru în afară și nu dinafara înăuntru că așa vă veți simți plini și golul va dispărea, lăsând loc prosperului pe care-l căutați.„
O: Procesul să fie tocmai invers.
B: Da. Dar e mult de muncă și trebuie multă voință. Cred că românul a uitat să mai gândească cu sufletul, sufletul pur pe care l-a avut odată. Când nu exista egoismul de acum, nu era ură și invidie față de aprope te bucurai pentru binele aproapelui pentru că binele lui știai că e și binele tău, pentru că eram toți UNA; când omul trăia în frăție și onoare, când nu era frica față de furt între noi.
El trebuie să plece acum…
O: Dacă mai are ceva să îți transmină…
B: Mi-a spus: „Stai centrat. Nici prea repede, nici prea încet. Lasă toate lucrurile să-și urmeze cursul normal al vieții.”
O: Mulțumește-i și spune-i că dacă mai ai nevoie de ajutorul lui, cu drag îl vei contacta.
B: Mi-a pus mâna pe piept și mi-a spus: “Eu sunt mereu aici cu tine. Aici în inimă!”
Mă învăluie acum într-o energie ca de curcubeu.
O: Ce se petrece în continuare?
B: Fiarele negre i-au ucis pe oameni dar cred că o să primească o nouă șansă pentru a deschide ochii și a înțelege într-o existență viitoare esența vieții.
O: Cum te face să te simți acest lucru?
B: Mai bine. Nu mă mai simt ca la început. Simt o acceptate pentru că nu a depins de mine această situație, ci a depins de ei.
O: Simți nevoia să îți ceri iertare pentru ceva?
B: Nu!
O: Cu privire la sinuzita și herpesul care apare frecvent; apendicele și îmbunătățirea sistemului imunitar mai este ceva de adăugat?
B: E totul clar. Am pus o presiune pe mine pentru că am vrut binele pe care îl simt eu pentru oameni. Doar că aceștia nu au avut deschiderea necesară să îl accepte. Neacceptarea mea a creat presiunea interioară dinlăuntrul meu.
O: Mai ai nevoie să îți iei ceva de aici, din aceasta dimensiune care ți s-a deschis?
B: Nu. E suficient!
Totuși…
B: Această scenă s-a petrecut pe malul mării unde era o pădure mare între niște stânci.
O: În ce perioadă?
B: Era înainte de Iisus dar nu știu exact când.
O: Și acea pădure unde o poți localiza pe globul pământesc?
Cu un oftat profund gândul o ducea la țara noastră. Poate că înainte arăta astfel... țara arăta altfel față de cum este acum. Atunci era un mal al mării care avea niște stânci mari.
(Update: între timp acest loc a făcut mai mult sens pentru B., fiind o insulă cu stânci înalte, Insula Șerpilor sau Insula Inițiaților. Mai era numită insula albă a lui Apollo și a lui Achile, care nu era atât de mică ca în prezent, deoarece Marea Neagra în trecut a fost un lac de apă dulce și, în urma unul eveniment natural, nivelul apelor a crescut, transformând acel lac în Marea de astăzi).
(…)
O: Mai ai nevoie să iei ceva de aici?
B: Nu! Mă simt tare liniștită văzând soarele cum strălucește și apa cu valuri mici și liniștitoare.
O: Acordă-ți câteva momente de liniște... în rugăciune cum spunea Zalmoxis, de data asta la lumina soarelui, pentru a onora acest moment, tot acest pământ, toată această învățătură pe care o primești de la el; că e lângă tine și te povățuiește și după atâția mii de ani; pentru aceste daruri. Mulțumește-l Domnului pentru ceea ce ai primit și pentru calea ta. Orice simți tu să comunici de la suflet la sufletul pământului, la sufletul Divin, la sufletul lui Zalmoxis poți să o faci acum.
B: I-am promis că de-a dreapta Lui și cu El împreună, o să fac tot ce îmi stă în putință ca oriunde merg să aduc Lumina!
Îi văd chipul lui Zalmoxis pe cer și mi-a trimis o energie de culoarea curcubeului...mă va ajuta în drumul vieții mele. Este o energie care mă va ajută să îmi armonizez chakrele.
O: Dacă simți să primești acest dar, acceptă-l!
B. a acceptat energia care îi învăluia întreg corpul. I-a fost suficient ca să revină plină de energie și entuziasm cu dorința de a pătrunde învățămintele transmise de Spiritul Alb.
***
Concluzie
Un înțeles și o emoție care, la prima vedere, pot părea umbrite de o ușoară neîncredere, dar ele nu pot fi percepute decât de sufletele trezite. O emoție care nicicând nu se poate pierde pentru că îi aparține doar sinelui, este comoara lui sufletească la care va avea acces oricând.
Îi mulțumesc lui B. pentru transcrierea regresiei și pentru faptul că a dorit să fie cunoscută și de ceilalți care, poate au amintiri asemănătoare din vremuri străvechi.
B. a aflat despre faptul că omul își scrie propria poveste prin gândurile sale, faptele sale și interacțiunile sale cu restul creației. Aceste informații au efect în prezent, în momentul „aici și acum”.
Iar pentru a înțelege cauzele afecțiunilor ei, aceste vorbe ale Spiritului Alb vin în completarea informațiilor primite:
„Așa cum nu trebuie să încerci a vindeca ochii fără să vindeci capul şi nici capul fără trup, la fel nu poţi vindeca nici trupul fără suflet, iar tocmai aceasta e pricina pentru care cele mai multe boli rămân nevindecate…, faptul că nu se ţine seama de Întregul a cărui îngrijire ar trebui s-o întreprindă şi că, dacă acesta nu se simte bine, este cu neputinţă ca Partea să se simtă bine.”
***
Note
*Un Cod Belagin după care au trăit, au creat, au luptat şi au murit cei mai vechi locuitori ai Europei, acei „dioi” divini, de aceeaşi origine cu zeii, cum spunea Homer în Iliada.
Mai sunt denumite Legile lui Zamolxe, belaginele sau legile naturale și sunt un ghid al vieţii sănătoase cu un sens foarte profund care nu îngrădeau viaţa dacilor, a oamenilor, ci doar ordonau viaţa lor în cel mai natural sens, oferindu-i Creatorului ei dreptul de model universal.
Foto. Bogdan Vlad