Alăptarea în diferite epoci
Dacă am întreba 10 mame despre experiențele lor legate de alăptare, răspunsurile ar varia foarte mult. Cum de altfel despre orice alt subiect cu privire la pregătirea, nașterea și creștere copiilor. Acest lucru îl experimentez și în cadrul proiectului 9 Generație pe care îl coordonez în cadrul Asociației LIO și despre care am scris AICI. Planul original al lui Dumnezeu este foarte bine pus la punct, dar noi ne-am îndepărtat de el și de legătura minunată care se creionează între mamă și făt, începând încă dinainte de nașterea lui și continuând cu alăptarea.
Maternitatea vine cu multe sacrificii – nopțile nedormite, provocările alăptării, vindecarea postpartum, schimbările din viață, schimbările corpului și paleta largă de emoții resimțite. Pe cât de mult își iubește o mamă bebelușul alăptat și își amintește de el, pe atât de mult ne iubește Cerul și Bunul Dumnezeu.
Să începem periplul nostru cu cărțile sfinte.
ALĂPTAREA ÎN SCRIERILE SFINTE
Să ne amintim, pe scurt, ce ne transmite Dumnezeu în scrierile sfinte despre alăptare și să vedem ce ne pot învăța scrierile din marile religii despre mamele care alăptează.
- Alăptarea în Biblie
Există pasaje în Biblie care vorbesc despre natura sexuală a sânilor, de exemplu, unul dintre Proverbe – care îndeamnă bărbații să fie casți (virtuoși, neprihăniți) înainte de căsătorie și să rămână credincioși în căsătorie – un bărbat „să fie mulțumit de sânii ei”.
În cartea lui Iov, el menționează că este la sânul mamei sale; Sarah amintește, de asemenea, că i-a alăptat un copil lui Avraam, surprinsă de faptul că avea un copil la o vârstă atât de înaintată.
Fata lui Faraon i-a zis: „Ia acest copil și alăptează-l pentru mine, iar eu îți voi plăti“. Femeia a luat copilul și l-a alăptat. După ce a crescut copilul, ea l-a adus la fata lui Faraon, iar el a devenit fiul acesteia. (Exodul 2:9-10)
Există și câteva referiri la moașe – în cartea Exod moașele sunt ordonate de către Faraon să omoare bebelușii evrei nou-născuți, dar ele refuză să facă acest lucru și îi spun că femeile evreice nasc prea devreme pentru ca moașele să ajungă acolo.
Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip. (Isaia 49:15)
Chiar și sacalii își dau sânul, ca puii lor să sugă, dar fiica poporului meu ajuns-a crudă, ca struții în pustiu. Din pricina setei lipitu-s-a limba sugaciului de cerul gurii lui; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o întinde. (Plângeri 4:3-4)
Femeia, când este în durerile nașterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-a născut un om pe lume. (Ioan 16:21)
Astfel ca voi să fiți alăptaţi şi să vă săturaţi la pieptul mângâierilor sale, să sorbiţi şi să vă desfătaţi la sânul slavei sale. (Isaia 66:11)
O, de mi-ai fi fost tu fratele meu şi să fi supt la sânul mamei mele, atunci pe uliţă de te-ntâlneam, cu drag, prelung te sărutam şi nimeni nu m-ar disprețui. (Cântarea cântărilor 8:1)
Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri. Căci iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de sânii care n-au alăptat!’ (Luca 23:28-29)
Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut ca să-mi zici: „Poartă-l la sânul tău, cum poartă doica pe copil,” până în țara pe care ai jurat părinților lui că i-o vei da? (Numeri 11:12)
El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează. (Isaia 40:11)
Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la sânii mamei mele. (Psalm 22:9)
- Alăptarea în budism
În perioada Edo (1603–1867), exista obiceiul alăptării intenționate a copiilor până la vârsta de 6 sau 7 ani pentru a îmbunătăți sănătatea acestora, spre deosebire de alăptarea prelungită fără niciun scop. Nu era vorba de faptul că aceeași mamă biologică continua să alăpteze copilul; o doică era angajată când bebelușul avea aproximativ 2 ani, iar apoi ea continua să alăpteze până când bebelușul avea aproximativ 7 ani.
Unul dintre motivele pentru care alăptarea prelungită a fost practicată în mod intenționat până la vârsta de 7 ani a fost rata ridicată a mortalității infantile din acea vreme; așa cum spune o veche zicală japoneză, /Copiii aparțin zeilor până la 7 ani/ [copiii erau o prezență aparținând lumii zeilor, nu acestei lumi]. (1)
Versiunea lui Mahāvastu a lui Kṣāntivādin
Regele i-a tăiat degetul văzătorului cu lama sabiei sale, iar din degetul văzătorului a curs lapte, așa cum laptele unei mame curge din sânii ei din dragoste pentru fiul ei. Și în același fel, celui a cărui minte era binevoitoare față de toate ființele i-au fost tăiate toate cele cinci degete de la fiecare mână, unul câte unul, și în fiecare caz, laptele a țâșnit. (2)
- Alăptarea în hinduism
În cea mai veche literatură indiană, Vedele se menționează că laptele și sânul sunt simboluri ale longevității și dulceaței nectarinei. Sânul a fost conceput ca un ulcior plin cu nectar (Atharva Veda). Yajurveda (versetul 17/87) reflectă: «Bea în mijlocul potopului, o, Agni, acest sân plin de sevă, care mișună de apă. Primește această fântână plină de dulceață. O, curserule, intră în locuința ta apoasă.» Charak Samhita (versetele 8/52:957, 8/46:950) descrie importanța alăptării, iar Kashyap Samhita descrie calitățile laptelui matern. Se crede că laptele matern are mari puteri. Puterile sale dătătoare de viață sunt evidențiate în citate selectate din textele religioase.
Shiva, zeul distrugerii, precum și stăpânul vitelor, yoghinilor și asceticismului, îi îndeplinește soției sale, zeița Parvati, dorința ei de a avea un fiu, creând un băiețel dintr-o parte din rochia ei. În ciuda scepticismului Parvati, bebelușul Ganesh prinde viață atunci când Parvati îl pune la sân.
Sushruta Samhita descrie puterea laptelui matern. «Fie ca patru oceane, pline de lapte, să locuiască neîncetat în ambii sâni ai tăi, tu, cel binecuvântat, pentru creșterea puterii copilului! Bând laptele, a cărui sevă este seva vieții divine nemuritoare, fie ca bebelușul tău să aibă viață lungă, așa cum fac zeii hrănindu-se cu băutura nemuririi!» (Susruta, III, 10). (3)
Coranul și câteva referințe despre alăptare
Mamele „divorțate” își pot alăpta copiii doi ani întregi, pentru cele care doresc să împlinească perioada de alăptare. Tatăl copilului va asigura întreținerea și îmbrăcămintea rezonabile pentru mamă în această perioadă. Nimeni nu este împovărat cu mai mult decât își poate permite. Nicio mamă nu trebuie să fie vătămată prin copilul ei și niciun tată prin copilul său. Moștenitorii „tatălui” au aceeași obligație. Dar dacă ambele părți decid – după consultare și consimțământ reciproc – să înțărce un copil, atunci nu există nicio vină asupra lor. Iar dacă voiți să vă lăsați copiii alăptați de o doică, acest lucru este permis, atât timp cât plătiți după cum este permis. Fiți cu gândul la Allah și să știți că Allah este Atotvăzător în ceea ce faceți. (4)
Și Noi le-am poruncit oamenilor să-și cinstească părinții. Mamele lor i-au născut prin greutăți după greutăți, iar înțărcarea lor durează doi ani. Fiți recunoscători Mie și părinților voștri, căci la Mine este răsplata. (5)
- Alăptarea în iudaism
Și bărbatul acela, Elcana, s-a suit cu toată casa lui să junghie Domnului, jertfa zilelor și jurământul lui. Dar Ana nu s-a suit, căci i-a zis soțului ei: „Până se va înțărca copilul, îl voi aduce și se va înfățișa înaintea Domnului și va rămâne acolo pentru totdeauna.” Și Elcana, soțul ei, i-a zis: „Fă ce ți se pare bine. Rămâi până îl vei înțărca; numai Domnul să-Și împlinească cuvântul.” Și femeia a rămas și și-a alăptat fiul până l-a înțărcat. Și l-a adus cu ea, după ce l-a înțărcat, trei tauri, o efă de făină și un urcior de lut cu vin și l-a adus la Casa Domnului, la Silo. Copilul era mic. (6)
M-ai pus în siguranță pe sânii mamei. (7)
Pe vremea când Sara l-a născut pe Isaac, neamurile lumii au zis: «El este copilul roabei și ea se preface că îl alăptează». În acel moment, Avraam i-a zis Sarei: «De ce stai acolo? Nu este momentul pentru modestie. Ridică-te și dezbracă-te în scopul kedushat hashem [sfințirii numelui divin]». Sara s-a ridicat și s-a dezbrăcat, iar cei doi sâni ai ei țâșneau lapte ca două izvoare de apă… Neamurile lumii și-au adus fiii la Sara, ca ea să-i alăpteze, pentru a împlini ceea ce se spune: «Sara alăpta copiii». Unele dintre ele și-au adus copiii cu bună-credință, ca ea să-i alăpteze, iar altele i-au adus pentru a verifica [că ea chiar alăptează]. Niciunul nu a fost refuzat.
Rabinul Levi a spus: «Cei care au venit cu bună-credință s-au convertit». Aceasta este ceea ce se înțelege prin «Sarah a alăptat copii». Ce înseamnă «a alăptat copii»? «Ei au devenit copii ai lui Israel». „Și despre cei care au venit să o vadă, rabinii noștri au spus că au fost înălțați în această lume. Și toți convertiții din lume și toți cei temători de Dumnezeu din lume sunt descendenți din cei care au alăptat laptele Sarei. [traducere de rabinul Jill Jacobs] (8)
La fel ca în cazul sânului, care se transformă pentru a prelua multe gusturi, tot așa și mana se transforma în orice hrană își doreau. Așa cum în cazul sânului, bebelușul suferă atunci când se desparte de el, tot așa și Israel a suferit când s-a despărțit de mană. (P’sikta Zutarta Bamidbar Behalot’kha) (9)
Rabinul Yehudah HaHasid: „O mamă ar trebui să înceapă să-și alăpteze copilul mai întâi pe partea stângă, căci acesta este locul cel mai apropiat de inimă.” (10)
Citește și: Alăptarea, seva vieții.
UN STROP DE ISTORIE ȘI CULTURĂ
Din zorii timpului, uimitoarea capacitate a unei mame de a naște și apoi de a hrăni copilul ei a fost văzută ca fiind magică, învăluită în mister, frumoasă și binecuvântată.
De la figura mitică a Philosophiei-Sapientia, personificarea înțelepciunii, care a alăptat filozofii la sânul ei și prin aceasta au absorbit înțelepciunea și virtutea morală…
La zeița egipteană Isis, simbolul maternității și al protecției, alăptându-și fiul – pe Horus.
Și până la Biblia care face paralele între iubirea absolută și devotament, grijă și mângâiere, ca o femeie care își alăptează copilul…
Sânul a fost întotdeauna cunoscut a fi cel mai bun!
De-a lungul istoriei, femeilor li s-a acordat timp special pentru a alăpta și a-și îngriji copilul după naștere, li s-au acordat sancțiuni și legi speciale pentru a-și putea alăpta copilul la cerere în orice context, fiind astfel încurajate să alăpteze.
În epoca colonială, era normal să se alăpteze un copil până la vârsta copilăriei. În Japonia și China nu era neobișnuit să se alăpteze copiii dincolo de primii lor ani. De fapt, era de dorit ca un copil să fie alăptat atât timp cât doreau – împărații chinezi fiind uneori alăptați până la vârsta de 10-12 ani.
Adăugați la această perioadă uimitoare de alăptare, că cei care au fost înrolați să-l alăpteze pe împăratul chinez au fost supuși unor examinări riguroase, iar instrumentele pentru aceste examinări au fost întotdeauna pline de simboluri ale puterii și măreției.
LAPTELE MATERN – ELIXIRUL VIEȚII ÎNȚELEPTE
Alăptarea a fost celebrată de pictori din întreaga lume timp de secole – și totuși, astăzi, multe femei sunt disprețuite, batjocorite sau stigmatizate pentru că își hrănesc bebelușii în public.
După cum a afirmat Iris Marion Young în „Breasted Experience”, sânii sunt „un scandal pentru patriarhat, deoarece perturbă granița dintre maternitate și sexualitate, dintre iubire și dorință” .
În societatea noastră, aparent putem accepta doar că sânii sunt sexuali; și este permis ca femeile să meargă practic goale, dar nu și să alăpteze.
Deoarece mulți artiști au descris alăptarea de-a lungul veacurilor prin lucrări de artă, putem ști două lucruri despre credințele anterioare referitoare la alăptare:
. Era ceva obișnuit, o normă, parte din fiecare zi
. Era văzută, în același timp, ca fiind frumoasă, importantă, venerată.
Această combinație de credințe este văzută în arta religioasă, cât și în arta comună. Să luăm exemplul care ilustrează conceptul de Philosophia-Sapientia, care a hrănit filosofii cu înțelepciunea ei, care a fost transmisă din laptele ei matern. Cine ar fi crezut că laptele matern transmite înțelepciune?
De asemenea, a fost văzută ca o superputere maternă, așa cum se vede prin Isis hrănindu-l pe Horus, zeul războiului și al vânătorii. Implicația directă a acestui lucru este că zeița maternă hrănitoare, protectoare și-a creat o figură puternică, rezistentă și empirică prin eforturile ei.
DOICILE ȘI LAPTELE PRAF
Alăptarea începe să-și piardă ușor din grații. Mai întâi prin apariția doicilor, apoi prin apariția laptelui praf. De ce trecerea bruscă la laptele praf? Ca multe imperii gloriose, nu s-a prăbușit peste noapte, ci o progresie coruptă a dus la decăderea alăptării. Alăptarea și laptele praf au fost întotdeauna un subiect plin de prejudecăți.
Din punct de vedere istoric, cea mai veche relatare despre alăptarea se află în Biblie, despre care am amintit mai sus. Din nou, Biblia vorbește în repetate rânduri despre beneficiile și sprijinul ebraic/evreiesc pentru alăptare. Este văzut ca un eveniment binecuvântat și frumos (Luca 11:27, I Petru 2:2-3, Isaia 49:14-16, Isaia 66:10-13, I Tesaloniceni. 2:7-8, Geneza 49:25 , I Samuel 1:21-23 și multe altele).
În Exod 2:9 există o poveste despre momentul în care fiica faraonului l-a găsit pe Moise în trestie. Faraonul și-a văzut sclavii, poporul evreu, crescând la număr prea mare, așa că a poruncit ca toți băieții care se nasc să fie uciși imediat. Ei bine, Moise s-a născut și, după ce mama lui l-a ținut cât mai mult timp posibil, a considerat că cea mai bună opțiune era, în loc să-l lase să fie ucis, să-l trimită într-un coș pe apă, încrezându-se că Dumnezeu îl va conduce în mâinile cuiva care să aibă grijă de el.
…și revenim la fiica faraonului. Deoarece nu alăptează, ea îi spune micuței Miriam (sora lui Moise, care se ascundea în stuf pentru a avea grijă de fratele ei) să meargă să-i găsească pe cineva potrivit să-l alăpteze pe Moise. Când Miriam se întoarce, cu mama lui Moise,
… Fiica lui Faraon i-a spus: Ia copilul acesta și alăptează-mi-l și-ți voi da plata ta. Și femeia a luat copilul și l-a alăptat. (Exod 2:9)
Astfel, cea mai veche doică reprezintă rezistența clasei înrobite la opresiune și genocid. La fel, mai târziu, în Plângeri (4:3-4) amintit mai sus, Dumnezeu este întristat când găsește pe poporul Său înțărcându-se prea devreme…
Totuși, lipsa alăptării a devenit rapid un instrument al clasei superioare de a se diferenția de restul societății.
Încă din timpurile egiptene, grecești și romane, putem descoperi că femeile au început să considere alăptarea ca pe o bătaie de cap pentru timpul și efortul lor personal în condițiile în care erau suficient de bogate pentru a găsi o alternativă. O femeie care era din clasa superioară din punct de vedere social, avea „responsabilități mai stringente” și era suficient de bogată pentru a angaja (sau a înrobi) o altă femeie pentru a-și hrăni copilul. Aceasta avea de obicei o doică. În esență, era prea ocupată și importantă pentru a face ceva atât de banal.
În Europa medievală, femeile au fost încurajate să alăpteze și au apelat foarte puțin la doici.
Cu toate acestea, doicile erau la mare căutare în rândul regalității romane, egiptene și grecești. Uneori, însă, între anii 1300 și 1500, alăptarea și cea mai mare parte a creșterii copiilor, în general, au rămas subiecte demodate. Unii cred că ciuma din anii 1300 a creat o astfel de sperietură în rândul publicului, încât au început să se detașeze emoțional de copiii lor de teamă că aceștia nu vor supraviețui oricum.
În orice caz, în perioada Renașterii, doicile erau folosite la maximum de clasa superioară.
Mai recent, populația americană de culoare dinaintea Războiului Civil a fost forțată să-și alăpteze copiii reciproc în timp ce mamele mergeau „de tură”. De asemenea, femeile albe din America care erau căsătorite cu bărbați care dețineau sclavi au început să-și forțeze sclavele să-și alăpteze copiii. Sub influența Europei, femeile americane care erau „suficient de bogate pentru a deține sclavi” se considerau „suficient de bogate pentru a fi prea importante pentru a alăpta”.
Puțin mai departe în istorie, vedem că populația de culoare acum liberă își alăptau copiii reciproc, pe măsură ce femeile au început să caute locuri de muncă pentru a suplimenta veniturile soților lor după Războiul Civil.
Și mai aproape de zilele noastre, vedem cum intră în joc convingerile sociale din anii 1800 și începutul anilor 1900. Din punct de vedere social, clasa superioară credea că răsfățarea sau atașarea de un copil îi va face slabi la minte. Pentru a descuraja legătura maternă, multe femei au angajat doici.
În Europa, la sfârșitul anilor 1600 și de-a lungul anilor 1800, guvernul a încercat să schimbe această perspectivă, deoarece ratele mai mari ale mortalității la sugari au ridicat îngrijorări cu privire la siguranța utilizării doicilor.
Biologul și medicul Linnaeus credea că doicile din clasa inferioară mâncau prea multe grăsimi, beau alcool și sufereau de boli contagioase (venerice); pin urmare produceau lapte letal.
Au fost lansate campanii împotriva folosirii doicilor și femeile au fost sfătuite și chiar uneori forțate de lege să își alăpteze proprii copii. Mulți au putut vedea impactul social asupra bunăstării emoționale a copiilor pe măsură ce deveneau adulți, reducerea eșecurilor sociale ulterioare din cauza acestui fapt.
„Este ușor de văzut din experiență cum această afecțiune naturală, în care investim atâta autoritate, are rădăcini superficiale. În fiecare zi, în schimbul unui mic profit, smulgem copiii din brațele mamei și, în schimb, îi facem să le ia pe alte noastre; îi facem să-și abandoneze odraslele vreunei doici slăbite, căreia nu i-am dărui niciodată propriul nostru copil, sau vreunei capre” – Michel de Montaigne, sfârșitul secolului al XVI-lea
și, din nou,
„Din secolul al XVII-lea, scriitorii medicali i-au îndemnat pe părinți… să-și viziteze copiii la doici… [Vizitele regulate ale părinților și supravegherea atentă au fost mai degrabă excepția decât regula… La sfârșitul secolului al XVI-lea, copiii lui John Dee erau vizitați de părinții lor doar o dată la una sau două luni. Cu două secole mai devreme, Lapo Mazzei, un notar sărac din Prato și tată a 14 copii, nu a făcut, cu siguranță, o excepție de la regulă când a scris… despre înțărcarea fiului său: „Fiul tău, pe care l-am mai văzut o singură dată, s-a întors la mine de la doica lui…”” – Historical Perspectives on Breastfeeding.
A existat o reapariție a credinței că laptele matern era considerat un fluid miraculos – capabil să vindece oamenii și chiar să transmită înțelepciune (nu erau departe de adevăr). Administrația Works Progress a urmat exemplul în Statele Unite, observând o eroare în logica socială care susținea alăptarea… dar opinia publică conform căreia alăptarea era un lucru „inferior”, „animalic” sau „sărac” încă predomina în convingerile sociale și urma să fie o ieșire dificilă din această mentalitate.
Jennifer James afirmă:
„După părerea mea, alăptarea de către doică este principalul factor care contribuie la rata scăzută de alăptare în rândul femeilor de culoare din America. Când rata de alăptare este scăzută, așa cum se dovedește în prezent în rândul femeilor de culoare, bebelușii și familiile deopotrivă suferă. Deoarece alăptarea produce atât de multe beneficii pentru sănătate, copii și mame când alăptarea este vizibil absentă în număr atât de mare, bebelușii de culoare nu sunt atât de sănătoși pe cât ar putea fi. Astăzi, acesta poate să nu fi fost cazul dacă mamele de culoare ar fi fost capabile să-și alăpteze proprii copii de-a lungul istoriei americane, în loc să fie nevoite să muncească câmpul sau să fie sclave ale casei.
La capătul cel mai îndepărtat al spectrului, alăptarea a fost încă un alt factor care a împiedicat femeile de culoare să se lege cu copiii lor atât în timpul sclaviei, cât și după aceea. Femeile de culoare atât de des alăptau copii albi, încât propriii lor copii nu au putut beneficia de proprietățile vindecătoare și de legătura naturală dintre mamă și copil. Aceste motive singure fac din alăptarea maternă una dintre cele mai proaste instituții impuse femeilor de culoare.”
În curând a devenit aproape necesar să se folosească o alternativă la alăptarea propriului copil, însă, odată cu începerea angajării femeilor pe piața muncii nu mai era doar un standard social al educației economice, ci o chestiune de trai.
Doula Ambitions continuă povestea:
Formula de lapte praf pentru sugari a fost inventată de Henri Nestle în 1860, dar nu a devenit populară decât în anii 1940. Principala cauză a acestei creșteri bruște a popularității a fost al Doilea Război Mondial.
În consecință, acesta a fost, de asemenea, cam în aceeași perioadă în care medicii au început să pledeze pentru ca femeile să înceteze să-și alăpteze bebelușii și să le hrănească cu biberonul. Le-au spus că hrănirea cu biberonul este o modalitate mult mai sigură, igienică, convenabilă și științifică de a-și hrăni copiii.
„Înainte de război, marea majoritate a femeilor erau casnice, stăteau acasă cu copiii și lăsau locurile de muncă bărbaților. Pe măsură ce războiul continua, femeile au fost chemate să lucreze pentru a-și sprijini țara, mergând la locurile de muncă pe care bărbații plecați să lupte în străinătate le lăsaseră în urmă. De fapt, numărul femeilor din forța de muncă a crescut cu 210% între 1940 și 1985. Această dorință și capacitate bruscă a femeilor de a lăsa în urmă viața de gospodină a fost observată de companiile de lapte praf care au profitat, lansând campanii uriașe de publicitate și mostre gratuite pentru a normaliza hrănirea cu biberonul și, bineînțeles, pentru a se îmbogăți în acest proces.”
Kathryn Davis, în vârstă de 60 de ani, este fiica unui veteran decorat al celui de-al Doilea Război Mondial. O autoproclamată pasionată de istorie, Kathryn și-a petrecut întreaga viață studiind al Doilea Război Mondial și efectele acestuia asupra populației Statelor Unite:
„Cred că al Doilea Război Mondial a fost cea mai mare influență asupra declinului alăptării. A fost prima dată în istoria SUA când femeile puteau intra cu adevărat în forța de muncă. Aveau nevoie de ele pentru a construi avioane, bombe, tancuri și muniții, dar dacă ele ar fi alăptat bebelușii, nu ar fi putut face asta la scara necesară.
Laptele artificial și biberonul au devenit destul de populare în acel moment, deoarece trebuiau să își poată lăsa copiii în urmă pentru a susține eforturile războiului. Generația baby boomer este cu adevărat prima generație care a fost hrănită cu biberonul la scară largă. Se credea că aceștia oameni sunt mai inteligenți, educați și mai sofisticați. Dacă vedeai pe cineva care alăptează, presupuneai automat că este un țăran ignorant.”
Nu era vorba că alăptarea era neobișnuită, ci doar că biberonul era mai frecvent. În anii ’60, unii bebeluși au fost hrăniți automat cu biberonul și unor mame li s-au administrat chiar și o injecție pentru a-și „seca” laptele. Când au venit anii ’80, oamenii au început să fie mai educați în privința alăptării. Doctorii poate că nu te influențau direct, dar era suficient să spună că alăptarea în prima lună era suficientă, iar mulțimea de mostre de lapte praf și biberoane gratuite să fie livrate la fiecare vizită la medic.
Au exista multe femei cărora li s-au indus să creadă că ceva oribil se întâmpla după naștere. Imediat după aceea, sânii unei femei erau modificați. Laptele galben (colostru), era considerat lapte nesănătos și mama era încurajată să-i dea bebelușului lapte praf.
La un moment dat, în anii 1960 și 1970, totuși, unele femei care erau cunoscute drept „anti-sistem” au început să revendice frumusețea, puterea și dragostea asociate cu hrănirea propriului copil din propriul sân. Alăptarea a început să câștige popularitate în anumite cercuri, iar știința a început să ajungă din urmă instinctul matern. De atunci și până astăzi tema alăptării a avut multe controverse dar nicicând nu se va putea înlocui calitatea și beneficitatea în viața copilului.
Surse:
https://cheerequity.org/resources/breastfeeding-in-scripture/#1613609795893-c6dbb165-f95c
(1) Segawa, M. (2008). Budismul și alăptarea. Breastfeeding Medicine, 3(2), 124-128.
(2) Ohnuma R. Legături care unesc: Imagini materne și discurs în budismul indian. Oxford: Oxford University Press; 2012.
(3) Laroia, N. și Sharma, D. (2006). Bazele religioase și culturale ale practicilor de alăptare în rândul hindușilor. *Breastfeeding Medicine*, 1(2), 94-98.
(6) https://www.chabad.org/library/bible_cdo/aid/15830/jewish/Chapter-1.htm#v=22
(7) https://www.chabad.org/library/bible_cdo/aid/16243#v=10
(9) https://www.kveller.com/article/breastfeeding/
(10) https://www.myjewishlearning.com/2015/12/08/eight-jewish-values-i-learned-from-breastfeeding/
https://stillfaith.com/topics/breastfeeding/
Câteva lucrări de artă:
https://www.alamy.com/stock-photo/madonna-and-child-breastfeeding.html?sortBy=relevant
https://artuk.org/discover/stories/breastfeeding-in-art-ernst-neuschuls-black-mother
https://www.themorningsun.com/2019/05/12/art-history-teaches-breast-feeding-is-hardly-new/
https://rebeccambender.com/2014/06/24/breastfeeding-in-the-prado/
https://www.huffpost.com/entry/breastfeeding-art-instagram_n_7314142
https://lllusa.org/nursing-selfies-and-the-importance-of-breastfeeding-art/
https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Breastfeeding_in_art
https://www.metmuseum.org/art/collection/search?searchField=All&sortBy=Relevance&q=breastfeeding
https://www.dailyartmagazine.com/breastfeeding-public-paintings/
http://artelisaart.blogspot.com/2013/07/divine-mothers-part-1-breastfeeding.html
https://www.facebook.com/HistoricBreastfeedingPhotos
https://www.instagram.com/breastfeedingart/
Lectură suplimentară:
https://www.amazon.com/Breastfeeding-Bible-Everything-First-Feeding/dp/1462112838
https://www.amazon.com/Mastering-Breastfeeding-Essential-Nursing-Successfully/dp/B0CV6BPDK2
https://www.openbible.info/topics/breastfeeding
https://hyperallergic.com/837755/the-history-of-breast-milk-in-art/
http://www.adventuresinbreastfeeding.com/2013/12/breastfeeding-in-art-primer.html
http://digital.library.upenn.edu/women/clinton/nurserie/nurserie.html
http://anthrodoula.blogspot.com/2010/04/economic-benefits-of-breastfeeding.html
https://docsouth.unc.edu/fpn/negnurse/negnurse.html
http:// radicaldoula.com/2007/12/05/new-study-discusses-benefits-of-breastfeeding/
Foto: The Adoration of the Shepherds, Bonifazio de Pitati (1487-1553) Birmingham Museums Trust on Unsplash
Citește și alte articole despre copii și educație AICI.
Reprezentări ale alăptării în diferite epoci (de la stânga spre dreapta): Pablo Picasso, Maternitate, 1905; Parvati alăptând-o pe Ganesha, pictură hindusă; Biserica Sfântul Teodor, circa secolul I d.Hr., Părintele Abdo Badwi; Titian, Fecioara și Pruncul, 1565; Yashoda alăptând-o pe Krishna; Sarcofagul lui Marcus Cornelius Statius, circa 150 d.Hr; Terra Mater, gravură romană; necunoscută; Venus alăptând Cupidinii, Sir Peter Paul Ruben; Biserica Lansdowne din Scoția de Alf Webster; pictură rupestră timpurie a unei mame care alăptează; Madonna Litta (lactans), Leonardo Da Vinci, 1490-91.
