Maroc

Care este povestea Marocului?

O țară plină de culoare, a căror oameni sociali te impresionează. Și cum să nu fie așa, când salutul de întâmpinare este As Salam Alikoum, pacea fie cu tine. O cultură influențată de mai multe civilizații, cum ar fi cea feniciană, greacă, romană, care încă mai are multe lucruri nespuse.

Pașii mi-au fost conduși spre orașul Casablanca, cel mai mare port marocan, dar și spre Marrakech, supranumit și „Perla Nordului” oraș înconjurat de palmieri, care încă mai deține amintirea negustorilor care poposeau aici după ce străbăteau cărările nebănuite ale deșertului.

Și astfel porțile magice ale Marocului mi-au fost deschise. Nu degeaba se spune despre Maroc, că este o destinație magică, unde povestea din O mie și una de nopți capătă sens.

Iar frumusețea, culorile, condimentele, palatele și peisajele te îndeamnă să te descoperi. Te îndeamnă să trăiești, să speri, să iubești.

Frânturi din poveste

Răsfăț – Plimbări pe plajă, în adierea vântului și în bătaia suavă a soarelui. Aroma oceanului și nisipul fin sub tălpile calde mi-au fost călăuze spre propria decoperire. Zilele treceau mai greu ca de obicei, lăsându-mă să mă bucur din plin de toată frumusețea care se dezvăluia în fața mea.

Mâncare – Savoarea și aroma mâncării îți deschide apetitul. Din mâncărurile tradiționale gustate, amintesc doar câteva, și anume Tajinul, care este un preparat tradițional foarte gustos și este astfel denumit după vasul de lut în care este gătit. Este un fel de tocăniță pe care marocanii le prepară în aceste tajine. Diferite tipuri de carne cu condimente alese ca șofran, chimen, turmeric, ghimbir, dar și smochine, migdale, mango. Băutura clasică marocană este ceaiul verde cu mentă. Clătitele marocane absolut delicioase. Cunoscutul Couscous, dar și Maakouda, acele chiftelțe din cartofi se remarcă prin gustul lor puternic aromat.

Culoare – Ceea ce m-a fascinat la Maroc este abundența de culoare. De la nuanțe suave la nuanțe tari, care se îmbină armonios. Până și firele de nisip se împletesc în culori care-ți încântă privirea. În puține locuri mi-a fost dat să întâlnesc viața pe care culorile le capătă aici. Bazarele abundă de nuanțe care îți fură privirea. Joaca culorilor mi-a făcut sufletul să cânte de bucurie, iar mintea să aprecieze bogăția dincolo de zidurile groase ale anilor.

Legende ale locului

Sidi Chamharouch – Djinns (spiritele și creaturi supranaturale) sunt o parte integrantă a moștenirii marocanilor.
Legenda din jurul lui Sidi Chamharouch au vechime de mii de ani. După ce a trăit o viață lungă și prosperă înainte de odihna sa eternă, el a ales Marocul pentru a-și petrece ultimele zile acolo. Un djinn ca nimeni altul, unul dintre cei șapte sultani, care ar fi trăit … în total douăsprezece secole! În zilele noastre, numai sanctuarul său situat lângă Aroumd, un mic sat din valea Ait Mizane, este martor al existenței sale.
Locuitorii regiunii îl venerau atât de mult, încât „au înființat un sanctuar la baza Muntelui Toubkal”.
Unii care cred în sultanul jinn spun că este încă în viață, în timp ce alții jură că spiritul său sacru încă călătorește Munții Atlas, primind călători din întreaga lume pentru a vizita sanctuarul său.
Și potrivit legendei dacă intenționezi să vizitezi Sidi Chamharouch și să petreci noaptea acolo, el ar avea preferințe în ceea ce privește culorile hainelor tale. Poveștile spun chiar că apreciază doar două culori: alb și verde.

Bazarul căsătoriei – Cu foarte mult timp în urmă, doi tineri care locuiau pe întinderea Marocului, s-au îndrăgostit unul de celălalt. Dar părinții nu le-au permis tinerilor să se întâlnească. Lacrimile lor din dragoste au format două lacuri: Lacul Inst (lacrimile tânărului) și Lacul Tisslit (lacrimile fetei), cu o distanță de doar douăzeci minute de la unul la altul. Din acest moment tuturor tinerilor le era permis să se căsătorească, dar cu o singură condiție importantă – doar câteva zile pe an.

Aïcha Qandīša – este un personaj feminin învăluit de mister considerat a fi o ğinniyye, fiind în concepția islamică un corp format din aburi sau flăcări, dotat cu inteligență, imperceptibil simțurilor omului, însă capabil să-i apară acestuia sub diferite forme.
Ea poate lua forma unei femei deosebit de atrăgătoare, sau a unei cotoroanțe, în ambele cazuri având însă picioare de cămilă, capră sau măgar, conform relatărilor din diferite zone ale Marocului. Preferă să stea în împrejurimile izvoarelor și râurilor, în general în zone întunecoase, umede, locuri subterane, garaje sau canale de scurgere. Cu o fire capricioasă, oricine o jignește, chiar și involuntar, cade pradă furiei sale. Victima, în general bărbatul, poate orbi, amuți, paraliza sau rămâne impotent.
Qandīša este uneori foarte seducătoare și este un pericol în special pentru bărbați, pe care îi seduce, mai ales dacă aceștia se găsesc singuri pe stradă. Pentru a preveni acest lucru, ei trebuie să înfigă un cuțit de oțel în pământ, la cel mai mic semn de pericol. Abia apoi bărbatul o poate respinge sau poate negocia cu aceasta un „contract de căsătorie”. În cazul în care este sedus, bărbatul devine sclavul Qandīšei și trebuie să facă întocmai cum dorește aceasta. Singura modalitate pentru vindecarea „bolnavului” este ca aceste să asiste la descântecele și ceremoniile frățiilor religioase Gnawa sau Ḥamādša.