„Ar trebui să spun adevărul, însă, din politeţe sau din frică or laşitate, nu sunt în stare”, acesta este adevărul care stă în spatele multor explicații oferite de cei cu care lucrez în sesiunile de consiliere.

Ne întâlnim adeseori cu frica de a spune adevărul. Ne apasă, ne face să ne simțim incomod și chiar să ne schimbăm percepția asupra noastră.

 

Este normal să simți că nu ești în stare, deoarece societatea ne educă să fim amabili, să fim „cuminți” în sensul contraproductiv, iar instinctul de conservare ne face să evităm conflictele.

 

Te-ai gândit de ce este greu să spui adevărul? Le adresez uneori această întrebare clienților și, din discuție, descopăr următoarele aspecte:

Politețea ca barieră: Adesea, ce numim „politețe” este o formă de a proteja sentimentele celuilalt (sau propriul confort), evitând să fim prea direcți sau blânzi.

„Mă gândesc prea mult la ceilalți și la ce vor simți. Nu vreau să îi deranjez, nici să se simtă inconfortabil.”

„Mă protejez să nu fiu rănită.”

Lașitatea/Frica: Adevărul poate aduce suferință, furie sau confruntare. Ne este teamă de consecințe – pierderea unei relații, a unui loc de muncă sau respingerea.

„Nu vreau ce ceilalți să mă respingă, Oana.”

„Mi-e teamă să nu-mi pierd locul de muncă. Și ce mă fac atunci…?”

Empatia exagerată: Uneori, empatia te împiedică să fii sincer pentru că știi că adevărul va răni.

„Nu am cum să-i spun nicicând adevărul, mai degrabă omit toată viața…”

„Ar fi mult prea dureros pentru ei.”

 

Cum să treci peste această stare?

Adică să spui adevărul fără să fii brutal, prea direct sau intruziv. Să știi că adevărul nu trebuie să fie mereu o lovitură.

Poți fi sincer și totuși tacticos:

• Există o tehnică care se numește: „Sandvișul cu feedback” (Sandwich Method):

Începe cu ceva pozitiv/apreciativ.

Spune adevărul cu blândețe.

Încheie cu un mesaj de încurajare.

• Exprimă opinia, nu faptul: În loc de „Ai greșit”, încearcă „Din punctul meu de vedere, ar fi funcționat mai bine dacă…”.
• Fii clar, nu vag: Evită să minți prin omisiune. Dacă nu poți spune tot adevărul, spune măcar o parte, dar nu lăsa loc de interpretări greșite.
• Alege momentul: Uneori, sinceritatea necesită un cadru privat, nu în fața tuturor.
• Fără multiple explicații și justificări.

De reținut un motto al reginei Elisabeta care va rămâne peste ani: Nu te plânge, Nu explica. (Never complain, Never explain – Queen Elizabeth II’s)

Cu cât explicația este mai lungă, cu atât minciuna este mai mare, ne spune un proverb chinezesc.

Prea multe explicații și justificări ne afundă mai mult. Le oferim din varii motive, pe care nu le voi aminti în acest articol, dar, pe care le-am adunat din practica terapeutică.

• Da-ul să fie Da. Nu-ul Nu. Și pe cât de simplă-i teoria, pe atât de grea-i implementarea.

Chiar și Cartea Sfântă ne spune:

„Zis-a Domnul: Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu juri strâmb, ci să ții înaintea Domnului jurămintele tale». Eu însă vă spun vouă: Să nu vă jurați nicidecum, nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este așternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poți să faci un fir de păr alb sau negru.

Ci cuvântul vostru să fie: CEEA CE ESTE DA, DA; ȘI CEEA CE ESTE NU, NU; iar ce e mai mult decât acestea, este de la cel viclean.” (Ev. Matei 5, 33-41)

Dar mai ușor spunem: că sunt cuvinte învechite, că cel viclen nu există, că transcrierea nu-i bună, că Iisus n-a existat și ale bizarerii asemănătoare decât să tragem învățături pentru viața noastră, să le trecem prin filtrul propriei rațiuni și să găsim logica și sensul din spatele lor.

 

Toți vrem adevărul, dar puțini îl putem conține

Am devenit prea sensibili. Prea firavi. Uneori, mult prea naivi.

Suntem baloane de sentimente într-o lume plină de ace! Nu lumea-i de vină. Ci noi am devenit mult prea vulnerabili. Prin intermediul lumii reușim să ne cunoaștem, să ne vindecăm. Ea ne prezintă adevărul. Perceput ca dureros, uneori…

Doar că adevărul, în esență, nu doare. Însă acceptarea lui, da. Pentru că distruge din temelii tot ce a fost construit pe minciună… pe iluzie. Și asta nu putem accepta!

Stă scris în lucrările lui Mark Twain că există trei feluri de minciuni: minciuni simple, minciuni nemaipomenite și statistici... și ne îndemna să spunem adevărul că atunci nu mai trebuie să ținem minte nimic.

Dacă am introduce adevărul în lume ar fi mult prea dureros. Acceptarea lui ne-ar lumina prea tare întunericul din noi care, tot o formă de lumină este, doar cu mai puțini fotoni.

 

Adevărul este greu de dus, de stăpânit. Toți vrem adevărul, dar puțini îl putem conține. Unii se feresc de el tocmai pentru că e un bine. Și a trăi bine înseamnă a trăi departe de minciună. Și asta este inacceptabil tocmai pentru că minciuna ne oferă confort, e plăcută. Dar nu tot ce ne place este și sănătos.

Adevărul… ce mult deranjează, supără, doare uneori. Dar acest efect se manifesta doar la cel care nu înțelege că nu are cum să-l deranjeze ceva ce nu există deja în lumea lui interioară. Sau altfel spus, vindecă-te pentru a fi capabil să percepi Adevărul dincolo de propriile răni, deoarece ele nu fac decât să-l distorsioneze.

Să nu lăsăm adevărul să fie transmis printr-o exprimare tăioasă, ci una blânda și caldă. Chiar dacă nu întotdeauna reușim, măcar să tindem către… Este un aspect ce merită lucrat astăzi mai mult decât ieri și mâine mai mult decât azi.

 

Cele trei porți – adevărul, necesitatea și bunătatea

Înainte de a vorbi, cuvintele să treacă prin filtrul adevărului, al necesității și al bunătății, ne învață anticii.

Aceasta este o regulă clasică de înțelepciune (adesea atribuită lui Socrate) pentru a evita vorbirea de rău, bârfa sau cuvintele inutile. Cele trei porți – adevărul, necesitatea și bunătatea – sunt filtre esențiale pentru a asigura o comunicare conștientă, responsabilă și plină de respect.

Cele Trei Porți constau în:

Este adevărat? (verifică informația înainte de a o răspândi)

Este necesar? (analizează dacă mesajul aduce valoare sau dacă este doar un zgomot inutil)

Este bun? (asigură-te că vorbele tale nu rănesc și au intenții pozitive)

Aplicarea acestui principiu ajută la cultivarea unor relații mai sănătoase și la menținerea unei reputații integre.

Persoanele care aruncă cu păreri, pe care evident că le mai consideră și adevărate, suferă de orgoliu, de mândrie, de nevoia acerbă de a avea dreptate.

Să spui lucrurilor pe nume sau – adevărul verde-n față – este cu mult mai ușor decât să știi să păstrezi tăcerea când este necesar, să știi să acorzi spațiu, să știi cum să expui adevărul în funcție de nivelul de înțelegere al interlocutorului.

 

Adevărul brut, neșlefuit poate face rău și poate aduce suferință. Și da, cel ce suferă are întotdeauna de ales dacă rămâne sau nu în acea stare. Dar, oare nu este cu mult mai ușor să ne gândim înainte să vorbim, înainte să aruncăm cu vorbe, chiar dacă acestea exprimă frânturi de adevăr?

Scuza – eu spun adevărul în față, indiferent că-ți place sau nu – denotă slăbiciune, nicidecum putere. Este cea mai simplă modalitate de abordare a unui suflet neșlefuit.

Dar, în final, fiecare om are dreptul să nu semene cu noi…

 

Știai că există și consecințe ale tăcerii?

Minciuna poate fi creată prin vorbe, dar și prin tăcere, prin gânduri, dar și prin trăiri.

Minciună față de sine, dar și față de viață, față de ceilalți, dar și față de suflet.

Minciuna poate fi o hoață, care nu face decât să fure dreptul cuiva la adevăr.

 

Adevărul așteaptă, minciuna-i grăbită.

Adevărul stă pe două picioare, minciuna pe unul.

Adevărul e de lăudat, minciuna de certat.

 

Dacă nu ești în stare să spui adevărul, acest lucru poate duce la:

Relații toxice: Neîncrederea se acumulează dacă eviți adevărul.

Resentimente: Adevărurile nespuse se transformă în amărăciune față de nedreptăți.

Pierderea respectului de sine: Simți că nu trăiești conform propriilor valori.

 

Când ai ceva de spus, tăcerea este o minciună, după cum bine spune Jordan B. Peterson, psiholog clinician, intelectual și profesor de psihologie în cadrul Universității din Toronto.

Prin urmare, să spui adevărul este un act de curaj. Poți începe cu pași mici, exersând onestitatea în situații neesențiale, până când vei simți că poți fi tu însuți, fără a fi neapărat nepoliticos.

 

Arta de a spune adevărul

Este arta de a rămâne curat într-o lume plină de „noroi”. Arta nu este doar despre tehnici și abilități, ci și despre a ști să-ți păstrezi caracterul.

Arta autentică depășește simpla tehnică sau abilitate manuală (a ști să desenezi, să cânți, să sculptezi), fiind, în esență, o formă de exprimare a integrității și a viziunii interioare a artistului.

Tehnica se poate învăța, dar caracterul și pasiunea sunt cele care transformă o lucrare în artă.

 

Arta poate fi privită ca o oglindă a sufletului. Ea nu este doar o înșiruire de forme sau sunete, ci reflectă caracterul, valorile și emoțiile profunde ale creatorului. Autenticitatea depășește tehnica, tocmai de aceea mulți artiști și critici susțin că stilul sau tehnica nu definesc neapărat artistul, ci ceea ce îi „doare” sau ceea ce își dorește să comunice autentic.

Ai observat vreodată că, atunci când încerci să scoți în evidență defectele altcuiva, singura certitudine este că tu te simți mai rău după? Bine, nu amintim aici de cei care nu-și conștientizează (încă) aceste dimensiuni interioare.

Dorothy Parker spunea memorabil: „Nu arunca niciodată cu noroi: poți rata ținta, dar mâinile tale vor rămâne murdare.”

Iar aceasta este o lecție dură despre integritate.

În loc să-ți consumi energia analizând eșecurile celor din jur, mai bine ți-ai orienta privirea spre interior. Acolo stă puterea și esența unui caracter de fier: în capacitatea de a fi brutal de onest cu tine însuți. Fără scuze, fără măști.

Să reușești să-ți păstrezi identitatea într-o lume artistică ce poate fi influențată de tendințe comerciale, să-ți păstrezi caracterul înseamnă a rămâne fidel propriei viziuni și integrități morale.

Alegi să-ți păstrezi mâinile curate. Îți vor fi de folos cândva!

 

Minciuna mascată-n adevăr

Cei care se supără atunci când le spui adevărul sunt cei care trăiesc într-o minciună. Până la urmă, minciuna își dorește și ea să fie adevăr, de aceea se și maschează în adevăr.

Rumi spune splendid într-unul dintre frumoasele sale poeme că Adevărul era o oglindă ce a căzut din cer și s-a spart; fiecare a luat câte o bucățică și văzând reflectată în ea propria imagine a crezut că deține întregul Adevăr.

Adevărul nu este întotdeauna propria părere – Demostene, considerat cel mai mare orator al antichității.

 

Întâlnirea dintre Adevăr și Minciună, conform unei legende din secolul al XIX-lea:

„Adevărul și Minciuna se întâlnesc într-o zi. Minciuna îi spune Adevărului: «Astăzi este o zi minunată!», Adevărul se uită pe cer și constată că ziua chiar era minunată. Ei petrec ceva timp împreună, ca mai apoi să ajungă la o fântână. Minciuna îi spune adevărului: «Apa este foarte bună, hai să facem o baie împreună». Adevărul, din nou suspicios, verifică apa și descoperă într-adevăr că aceasta este foarte bună. Se dezbracă amândoi și încep să facă baie.

Deodată, Minciuna iese afară din apă, se îmbracă cu hainele Adevărului și fuge. Furios, Adevărul iese afară din fântână și merge să caute Minciuna pentru a-și recupera hainele.

Lumea, văzând Adevărul gol-goluț, își mută privirea cu ură și dispreț. După un timp, bietul Adevăr se întoarce în fântână și dispare pe vecie, ascunzându-și rușinea.

De atunci, Minciuna face înconjurul lumii, îmbrăcat ca Adevărul, satisfăcând nevoia societății, pentru că, Lumea, în orice caz, nu are nicio dorință să vadă Adevărul gol-goluț.”

 

Adevărul are un obicei prost: deranjează…

Adevărul nu trebuie să domine, să sperie, să îngenuncheze. Adevărul se prezintă pe sine în cea mai simplă formă, așa cum îi stă bine oricărui adevăr.

Adevărul luminează și știe să se apare singur, nu are nevoie de susținători, ca minciuna. Pe lângă susținători, minciuna mai are și picioare scurte, căci este depistată rapid (îi „fug” picioarele) și asta duce la pierderea credibilității. În schimb, adevărul iese întotdeauna la iveală, oricât de bine ar fi ascuns; falsitatea nu poate rezista mult timp. O zicală ce evidențiază faptul că minciuna este o slăbiciune care distruge încrederea și se bazează pe frici sau pe lipsa de asumare a realității.

Dacă spunând Adevărul vei pierde oameni, nu regreta. Nu ai pierdut pe nimeni. Nu ai pierdut nimic.

Nimeni nu este mai urât decât cel ce spune Adevărul – Platon.

Se poate spune că adevărul a devenit un lux pe care nu mulți și-l permit, iar în viitor va fi neprețuit sau poate chiar răstignit!

 

Adevărul lăsat ca moștenire

Ce dar, ce valoare… adevărul cu privire la orice. De la trecutul istoric, până la valorile familiei, ale comunității. Trecutul autentic transmis copiilor chiar sub forma scrisă. Ce plăcut ar fi fost ca un străbun de-al nostru să ne lase adevărul istoric, familial… transmis prin generații, în care minciuna nu și-ar găsi locul. Sfaturi, povețe de la strămoși, viziunile lor asupra vieții, ce îi făcea pe ei fericiți și ce valori ar lăsa copiilor și nepoților.

În civilizațiile străvechi adevărul era transmis prin fapte, apoi s-a transmis prin viu grai, prin scrieri, ca în zilele noastre să ajungă să fie denaturat.

Acel străbun ai putea fi chiar tu și momentul prezent să fie începutul. Acest ACUM și AICI ar putea fi momentul zero, unde începe să fie amprentat adevărul despre tine, despre modul în care privești viața și oamenii, despre societate, familie etc. transmis urmașilor în cel mai onest mod. Nu îți priva propriii copii și nepoți de adevărul trăit de tine și lăsat sub orice formă ai decide!

 

Recomandări de lectură

Dacă ești pasionat de lectură, o listă de recomandări de cărți ți-ar prinde bine. Cărți care te învață cum să spui adevărul, să fii onest cu tine însuți și cu ceilalți, abordând sinceritatea ca pe un instrument de eliberare emoțională și dezvoltare personală:

1. Cărți fundamentale despre onestitate radicală

„Radical Honesty: How to Transform Your Life by Telling the Truth” (Onestitate Radicală: Cum să-ți transformi viața spunând adevărul) – Dr. Brad Blanton

Despre ce este vorba: Aceasta este „biblia” sincerității extreme. Blanton argumentează că minciunile (inclusiv cele „mici”, diplomatice) sunt principala sursă de stres și nefericire. Cartea te învață cum să scapi de „închisoarea minții”, spunând adevărul despre ce simți și gândești, în timp real.

„Adevărul (cinstit) despre necinste: Cum îi mințim pe toți – dar mai ales pe noi înșine  („The Honest Truth About Dishonesty: How We Lie to Everyone – Especially Ourselves”) – Dan Ariely

Despre ce este vorba: Un studiu psihologic captivant care explică de ce mințim. Ariely arată că nu suntem nici complet cinstiți, nici complet necinstiți, ci ne adaptăm adevărul pentru a ne menține o imagine de sine pozitivă. Te ajută să conștientizezi mecanismele din spatele minciunilor.

2. Dezvoltare personală și comunicare autentică

„Cele patru legăminte” (The Four Agreements) – Don Miguel Ruiz

Despre ce este vorba: Al doilea legământ este „Nu lua nimic personal”, iar al treilea este „Nu face presupuneri”. În mod direct, această carte te învață că onestitatea începe prin a fi sincer cu propriile nevoi și a nu distorsiona realitatea pentru a te proteja sau pentru a-i mulțumi pe alții.

„Getting Real: 10 Truth Skills You Need to Live an Authentic Life” (Să fim reali: 10 abilități ale adevărului pentru o viață autentică) – Susan Campbell

Despre ce este vorba: Oferă instrumente practice pentru a trăi autentic, ajutându-te să spui adevărul în relații, să îți exprimi vulnerabilitatea și să construiești încredere prin transparență.

„Sinceritate radicală: Cum să fii un șef dat naibii fără să-ți pierzi umanitatea” (”Radical Candor: Be a Kick-Ass Boss Without Losing Your Humanity”) – Kim Scott

Despre ce este vorba: Deși orientată spre mediul profesional, această carte este excelentă pentru a învăța cum să oferi feedback sincer, direct și constructiv („radical candor”), combinând grija personală cu provocarea directă.

3. Experiențe și povești despre adevăr

„The Guinea Pig Diaries: My Life as an Experiment” (Viața mea ca experiment) – A.J. Jacobs

Despre ce este vorba: Autorul povestește cum a trăit timp de o lună spunând doar adevărul, fără niciun filtru (o punere în practică a Radical Honesty). Este o lectură amuzantă, dar profundă, despre consecințele onestității totale.

„The Truth Advantage: The 7 Keys to a Happy and Fulfilling Life” (Avantajul adevărului: Cele 7 chei pentru o viață fericită și împlinită) – Lis Wiehl

Despre ce este vorba: Arată cum onestitatea poate deveni o super-putere în relații și carieră, oferind tehnici pentru a deveni un om de încredere.

 

Gânduri de final

De ce să spui adevărul? Deoarece îți face viața mult mai ușoară, senină și transparentă. Pe lângă asta, te ajută să: reduci stresul (spunând adevărul, nu mai trebuie să ții minte ce minciuni ai spus), îmbunătățește relațiile (încrederea se bazează pe transparență) și dezvoltă încrederea în sine (a fi onest înseamnă a fi autentic, acceptându-te așa cum ești).

Fii autentic și alege Adevărul, căci îți va fi cea mai loială „armă” într-o lume ticsită de minciuni, iluzii și superficialitate. Minciuna cere întreținere constantă și construirea altor minciuni, în timp ce adevărul rămâne solid. Este scut (te protejează de manipulare) și sabie (taie prin confuzie și falsitate) într-o lume a „post-adevărului” și a superficialității. Deși adevărul poate fi uneori inconfortabil pe moment, el construiește relații și reputații de neclintit. Iluziile se destramă, dar faptele rămân. A trăi în adevăr îți oferă claritate mentală și pace interioară, fiindcă nu trebuie să porți povara aparențelor.

 

Alegerea adevărului este un act de curaj și cea mai sigură investiție în caracterul tău!

 

Foto: Hulki Okan Tabak on Unsplash

Citește și despre alte articole din categoria Cazuistică aici.