Efectul Dunning-Kruger este un fenomen psihologic în care persoanele cu abilități limitate într-un anumit domeniu tind să își supraestimeze cunoștințele.

EDK subliniază că indivizii cu abilități limitate tind să se supraestimeze, iar cei competenți își subestimează adesea capacitățile.

Identificarea supraevaluării abilităților personale este primul pas în recunoașterea efectului Dunning-Kruger. Atunci când cineva își proclamă cu încredere expertiza într-un anumit domeniu, dar nu poate oferi detalii concrete sau demonstra acea expertiză când este solicitat, acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă.

Persoanele care suferă de acest efect tind să respingă orice critică, considerând-o nefondată sau incorectă. În special indivizii cu competențe scăzute într-un anumit domeniu au tendința de a respinge feedback-ul negativ, în timp ce persoanele cu abilități mai mari sunt capabile să își evalueze mai bine performanța și să accepte criticile constructive.

EDK se manifestă și prin rezistența la feedback și sfaturi. Persoanele afectate de acest efect au dificultăți în a accepta feedback constructiv sau sfaturi de la alții.

Cercetătorii au identificat 4 piloni fundamentali ai Efectului Dunning-Kruger

1. Incompetenții nu reușesc să-și recunoască propriile deficiențe
2. Nu reușesc să recunoască competența reală a altora
3. Nu reușesc să recunoască măsura în care sunt incompetenți
4. Atunci când sunt instruiți să își îmbunătățească competențele ei devin capabili să-și recunoască și să înțeleagă incompetența anterioară

Cu cât înveți mai mult, cu atât îți dai seama cât de puțin știai înainte.

„Știu că nu știu nimic”, spunea Socrate odinioară.

Știți acei oameni care le știu pe toate, care vor să acapareze orice discuție și să povestească despre cât de multe cunosc ei? Persoanele care nu suportă nici cea mai mică critică constructivă, care se simt ușor lezați de orice feedback le-ai oferi? Ei bine, despre ei este vorba în acest articol. Acei oameni care nu au o competență într-un domeniu dar se laudă și se supraestimează continuu. Spre deosebire de aceștia, oamenii înțelepți știu să stea la locul lor și să realizeze faptul că ei cu cât mai multe cunosc, cu atât realizează că nu știu mai nimic. Și acest aspect nu îi lasă să se rătăcească printre numeroasele cunoașteri ale lumii.

Ce recomandă cercetătorii?

• Cultivarea unei atitudini de umilință intelectuală
  • Acceptarea că în anumite domenii suntem începători și că o cunoaștere reală necesită ani de studiu și practică
  • Să nu ne bazăm pe propria evaluare, ci să solicităm un feedback activ din surse credibile, un feedback onest ne va arăta limitările noastre dar, în același timp, este și o cale de progres
  • Să recunoaștem propriile semnale de alarmă când nu ne simțim foarte încrezători
  • Într-un domeniu în care nu am investit timp substanțial de învățare ar trebui să fim suspicioși față de propriile convingeri
  • Sunt necesare aproximativ 10 mii de ore pentru a dezvolta o competență reală (variază în funcție de domeniu); ani de practică reală și studiu intens
  • Să învătăm și cât de multe nu știm; ceilalți vor evita și vor avea răspunsuri simple la întrebări complexe și vor evita să discute detalii tehnice
  • Solicitarea feedback-ului constructiv este, de asemenea, o metodă utilă pentru a ne evalua abilitățile și competențele
  • Să distingem între încrederea autentică bazată pe competență și încrederea bazată pe ignoranță
  • Să admitem când nu știm
  • Să ne recunoaștem propriile limitări – astfel devenim mai empatici față de greșelile altora și mai prudenți în propriile afirmații
  • Practicarea empatiei și a ascultării active reprezintă o altă strategie eficientă de contracarare a EDK
  • Înțelegerea și aprecierea perspectivelor altora te pot ajuta să îți evaluezi propriile abilități într-un mod mai realist
  • Cultivarea curiozității și dorința de a învăța, înțelegând că nu există un „sfârșit” în acumularea de cunoștințe și competențe
  • Adevărata înțelepciune începe cu propria ignoranță și drumul către competența reală e lung, dificil dar infinit mai recompensat decât iluzia superficială a cunoașterii.

Concluzii de final

După ce citești o carte sau urmezi un curs nu devii expert. Când realizezi cât de superficială a fost înțelegerea inițială, poți urma evoluția naturală de la incompetența inconștientă la competența conștientă.

Problema încrederii apare atunci când ea nu e calibrată cu competența reală.
Încrederea bazată pe ignoranță nu e doar inutilă, ci și periculoasă.
Ignoranța nu e doar absența cunoașterii, ci și absența conștientizării acestei lipse.

Efectul Dunning-Kruger nu e doar o curiozitate psihologică, este o oglindă în care ne putem vedea pe noi înșine si o hartă care ne poate ghida către o înțelegere mai profundă și mai autentică a lumii din jurul nostru.

Referințe:
www.webmd.com/mental-health/dunning-kruger-effect-what-to-know
www.psychologytoday.com/intl/basics/dunning-kruger-effect
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/B9780123855220000056

Foto: Samuel Clara on Unsplash

Citește și despre alte articole aici.